Scurtă incursiune în istoria radioului

S-a știut despre undele radio încă din secolul al XIX -lea (Heinrich Hertz, 1887), dar abia prin vremea Primului Război Mondial s-a ajuns la modele comerciale. Prin anii 20 Marea Britanie avea deja câteva stații de transmisie iar în SUA era deja o cursă a “înarmării” cu asemenea stații.

Dacă citești versiunea Wikipedia în engleză (wiki .ro este mai scurtă, dar mai exactă ) a istoriei radioului vei vedea că este puțin diferită de emisiunea de la mai sus făcută la începututl anilor 90. În seria Secret Life of Machines Tim Hunkin explică modul de funcționare al unor obiecte din jurul nostru și vedem o parte din istoria acestor tehnologii.

Consider că suntem datori față de noi înșine să știm și să apreciem lucrurile din jurul nostru nu ca fiind ceva de la sine înțeles, ci ca un privilegiu al vremurilor în care trăim.

Un lucru bun de știut este că orice tehnologie care promite atât de multe, pe cum a făcut-o radioul, are începuturi idilice iar oamenii speră că aceasta va aduce rezolvarea unor probleme ale societății. Radioul de la începutul anilor 20 din SUA a cunoscut perioade în care reclamele erau considerate pervertire și nu se credea în puterea acestora de a vinde.

Dacă citești cartea The Master Switch a lui Tim Wu, vei afla despre interzicerea reclamelor pomenită mai sus, despre dezvoltarea stațiilor de radio de către amatori și crearea unor imperii ale comunicațiilor radio. Și apoi un declin.

“Commercialism is the heart of the broadcasting industry in the United States,” scria prin 1931 Henry Lafount, membru în Comisia Federală a Radioului in SUA (The Master Switch, p. 82). Radioul a ajuns ce este azi tocmai pentru că a trezit interesul omului de rând care a fost gata să scoată banii din buzunar.

La începuturi se transmiteau numai mesaje în cod Morse, ca apoi vocea umană să fie transmisă folosing metoda AM, amplitude modulation, metodă ce a fost devansată de FM, frequency modulation, tocmai pentru că FM transmite un semnal audio mai bun și nu are prea multe de suferit din cauza interferențelor.

Un lucru curios despre radiouri artizanale este că nu ai nevoie de baterie pentru a construi unul. Îți trebuie un fir foarte lung care ca genera curent electric prin captarea undelor radio, un receptor și o cască pentru redarea sunetelor (vezi începutul filmului de mai sus).

Mai plăcut de știut este faptul că poți folosi undele radio pentru a genera curent electric numai bun de folosit la dispozitive ce nu consumă mult. Vezi exemplul Rectenna.

Radioul a fost și este încă o minune a tehnologiei moderne. Abia aștept să văd aparate de comunicare cu neutrino sau prin fenomenul quantum entanglement.

2 Responses to “Scurtă incursiune în istoria radioului”

  1. Mi-am adus aminte de povestile bunicilor care aveau intinsa o sarma prin toata curtea legata la un difuzor. Radio…

    • Tocmai de aceea ai un radio micut in telefon acum. De vreme ce ai baterie nu mai trebuie un asa fir. Mi-au placut cele cateva ore petrecute la Casa Pionierului, in urma cu ceva ani 😀