Oameni ca noi: astronomii, astrofizicienii și astronauții

Când am fost la ESO@50, între 3-7 septembrie 2012, la Garching bei Munchen, Germania, am apucat să văd de aproape oameni de știință și să îi observ în mediul lor. Chiar dacă noi îi privim ca pe niște ființe puse undeva sus pe un piedestal (într-un fel merită să fie priviți cu asemenea admirație) întrebările mele îi puneau în încurcătură.

După cum vezi în filmul de mai sus, astronauții, astronomii și astrofizicienii sunt oameni simpli, dar cu pasiuni care îi mână zi de zi de la spate, nu excentricii din filme. “Voi aveți party-uri?”, am întrebat-o pe o tânără cercetătoare de la ESO. După ce și-a revenit din clipa de blocaj mi-a răspuns că nu ar trebui să îi vedem ca pe ceva complet rupt de restul lumii. Normal că ies, normal că trăiesc.

În emisiunea StarTalk, Neil deGrasse Tyson, astrofician american foarte iubit de către pasionații de știință, are diverși invitați. În episodul de față astronautul Michael J. Massimino povestește despre călătoriile în spațiu, despre momentele de emoție când a plâns (lăcrimat, no, că doar nu a bocit ca un copil) și despre lucruri mai puțin știute din rutina de extraterestru ocazional.

Pentru ieșirie în spațiu se preferă termenul “space walk (mers în spațiu)” și nu “space float (plutind în spațiu)”, pentru că termenul a merge este mai potrivit unei deplasări controlate, pe când cel de plutire lasă loc de mai multe erori. Înainte de a ieși în spațiu astronauții iau scutecele de care se folosesc dacă este nevoie în timpul celor 8-10-12 ore în care vor sta în vidul cosmic.

Viața nu este deloc plictisitoare, mai ales că Michael J. Massimino a participat la două misiuni de reparare a telescopului spațial Hubble. El trebuia să plece de pe ISS până la telescop, să repare aparatul și apoi să revină în siguranță în laboratorul de deasupra norilor (pentru că asta este ISS).

Aici ar fi momentul să pomenesc de două lucruri:

  • Hubble are un sistem interesant de orientare în spațiu numit sistem nonholonomic, prin care se plasează pe o anumită direcție fără a fi nevoie de mici rachete sau de interacțiune cu câmpul magnetic al Pământului;
  • Hubble fusese pentru scurt timp motivul de luare în derâdere a NASA până s-au rezolvat problemele cu camera în 1993. Oglinda nu era perfect netedă iar, din această cauză, imaginile primite de la telescop erau neclare.

Revenind la astronauți și oameni de știință (termenii sunt sinonimi, dar nu exacți) aflăm că munca lor, mai ales pe ISS, ajută enorm din mai multe puncte de vedere: descoperirile lor ne astâmpără curiozitatea oferind răspunsuri (generând, în același timp alte întrebări), experimentele pe care le rulează ajut medicina și tehnologia folosite zi de zi în viața noastră iar programele de transfer de tehnologie active în carul NASA, ESA și ESO duc la crearea de aparate cu utilitate imediată (senzori CCD speciali pentru ochi bionici, aparate radio, identificarea substanțelor dintr-un foc, crearea unor custome speciale care să reziste în condiții extreme, roboți autonomi, etc ).

Așadar, savurează emisiunea de mai sus și admiră oameni simpli care fac lucruri extraordinare.

Via [Neatorama].

No comments yet... Be the first to leave a reply!