60 de secunde în lumea gândirii sau cum paradoxurile ne modelează cultura

În filmul de mai sus poți vedea șase experimente de gândire care au avut loc de-a lungul timpului. Unele sunt în continuare considerate paradoxuri, lucruri ciudate care nu ar trebui să se întâmple și totuși au loc.

Paradoxul lui Zenon, cel cu Ahile și broasca țestoasă, deși nu reflectă adevărul din viața reală a dus la concluzia că un segment finit poate fi împărțit într-un set infinit de segmente (serii de numere). În descrierea paradoxului Ahile nu ar fi putut ajunge din urmă broasca țestoasă pentru că ar urma un set infinit de segmente tot mai mici pe care Ahile trebuia să le acopere.

Paradoxul bunicului spune că dacă mergi în trecut și îți împuști bunicul, atunci tu nu te vei mai naște și, în consecință, nu vei mai merge în trecut să îți împuști bunicul. De aici vei ajunge în punctul în care te vei naște. Și cercul începe din nou. În mod curios paradoxul nu zice nimic despre călătoria în viitor. Una dintre soluțiile acestui paradox este faptul că, dacă mergi în trecut și schimbi ceva, se va crea un Univers paralel în care lucrurile se întâmplă diferit. Jocul video Singularity a fost construit pe ideea aceasta.

Camera Chinezească se referă la simularea ființelor inteligente. Dacă pui o mașină într-o cameră iar aceasta este în stare să îți ofere răspunsuri logice la întrebările tale poate fi aceasta considerată inteligentă? Nu.

Hotelul Infinit al lui Hilbert este un alt paradox interesant. Dacă ai un hotel cu un număr infinit de camere care sunt toate ocupate și îți vin un număr infinit de noi vizitatori, ce faci? Sunt cumva infiniturile diferite? Da, iar ele pot fi chiar comparate până la un punct în sensul că poți zice mai mic sau mai mare și atât.

Paradoxul gemenilor lui Einstein este un lucru foarte apropiat de realitate și a fost demonstrat deja. Dacă unul dintre gemeni pleacă în călătorie cu o navă spațială ce zboară aproape de viteza luminii, timpul se va scurge mai încet pentru el. La revenirea din călătorie el va fi mai tânăr decât fratele aflat pe Pământ. Sistemul GPS din zilele noastre folosește ceasuri atomice tocmai din cauza aceasta. Timpul este mai lent la înălțimea la care gravitează sateliții și e nevoie de ceausrile atomice pentru a face corecția de timp. Iar timpul este mai lent (vezi factorul Lorentz- γ) dacă te deplasezi cu viteze apropiate de viteza luminii.

Pisica lui Schrodinger este un experiment în care nu se știe dacă pisica pusă într-o cutie cu otravă este vie sau nu. Observatorul care pune pisica în cutia cu otravă nu știe dacă otrava va fi eliberată sau nu. După ce închide cutia observatorul nu va ști nici dacă pisica trăiește sau nu până nu o deschide. Pentru Schrodinger acesta a fost motiv suficient să spună că pisica este și vie și moartă. Se pare că realitatea a ținut cu Schrondinger iar unele particule au fost detectate în două stări în același timp.

De ce ar fi importante formularea unor asemenea experimente sau paradoxuri? Pentru a înțelege mai bine Universul din jurul nostru. Cu cât o facem mai bine cu atât vom avea o tehnologie mai bună în casele noastre.

Via [Dorin Lazar].

No comments yet... Be the first to leave a reply!