60 de secunde în lumea astronomiei cu Open University

Open University are o serie de filme educaționale pe YouTube numită “60 Second Adventures in…” prin care prezintă cele mai interesante lucruri din domenii ca astronomie, economie, religie sau filosofie.

În filmul de mai sus aflăm că Big Bang nu a fost nici Big (mare), nici Bang (gălăgios). Se crede că toată materia din Univers provine dintr-o masă superdensă de particule (supă primordială) de mărimea unei portocale care, atunci când a explodat, nu a generat un sunet mai puternic de 100 decibeli. O asemenea intensitate a sunetului este adesea întâlnită la concertele rock. Ai putea numi evenimentul un Big Fâs.

În anul 1949 s-a folosit pentru prima dată termenul de Big Bang de către Fred Doyle (1915 – 2001). Acesta lua în derâdere teoria căreia el i-a dat numele de Big Bang, dar Edwin Hubble (1889 – 1953) a demonstrat plauzibilitatea acesteia prin evidențierea faptului că Universul este în continuă expansiune.

Supernovele au răspândit elementele grele în Univers

Prin anul 1054, când a avut loc Marea Schismă, chinezii au înregistrat în scris pentru prima dată apariția unei supernove. De atunci și până astăzi s-au aflat foarte multe despre aceste explozii ale stelelor mult mai mari ca Soarele. Datorită faptului că stelele creează elemente grele în interiorul lor prin procesul de fuziune, supernovele sunt metoda prin care aceste elemente ajung prin galaxii.

Aceste elemente grele au dus la formarea unor compuși care, după mult timp, au dus la apariția vieții pe Terra.

Exoplanetele sunt Sfântul Graal al astronomilor

Încă de prin 1988 astronomii au fost sperat să descopere exoplanete, dar confirmarea a venit puțin mai târziu iar observatorul VLT al ESO a avut un rol important în aceste descoperiri.

Exoplanetele sunt planete din afara sistemului solar. Cele mai multe sunt de tipul planetei Jupiter iar centru atenției este pe planetele asemănătoare Terrei, care au apă în formă lichidă. Până acum au fost confirmate peste 800 de exoplanete, dar se crede că ar fi cel puțin o exoplentă pentru fiecare stea din Calea Lactee, ridicând astfel numărul la o sută de miliarde.

Cum am zis cu alte ocazii: ce te faci când descoperi planete ca Terra în vecinătate (<400 al)? Poți vedea, dar nu atinge 😀

Doi ani mercurieni fac cât trei zile mercuriene

Când am aflat treaba aceasta pentru prima dată mi-am adus aminte de ce Neptun se rotește pe planul orbitei sale, “pe burtă” cum ai zice. O zi pe Mercur durează 56 de zile pământești iar un an durează 88 de zile pământești.

Așadar, Mercur are ziua aproape la fel de mare ca anul și, interesant lucru, mercurienii își sărbătoresc ziua de două ori pe zi. Da, plus că nu este chiar așa de cald pe cum ai crede. Pe partea luminată temperatura poate ajunge la 180° dar pe cea întunecată ajunge la -180°. Venus este, de departe, cea mai fierbinte.

De ce ne arată Luna mereu aceeași față

Pentru că timpul în care Luna se rotește în jurul axei sale este aproape egal cu timpul în care se rotește în jurul Pământului: 27 de zile. Luna este luminată de Soare ca orice alt corp ceresc care se rotește în jurul axei proprii. Trebuie să vezi filmul de mai sus de câteva ori ca să înțelegi cum de Luna ne arată mereu aceeași față.

Viața pe Marte

Marte a fost dintotdeauna un punct fașcinant pentru mulți. Până vom vedea călătorii regulate până acolo, prin 2100, trebuie să înțelegem cum s-a format și dacă are vreo legătură cu Terra. După câte se pare Terra și Marte și-au împărțit materie pe la începuturile tumultoase în care o mulțime de asteroizi se loveau de tot ce întâlneacu în cale.

Nu că asteroizii nu fac acest lucru și acum, dar s-au mai liniștit. Se crede că Marte ar avea urme de viață microbiană sau bacteriană, dar Curiosity va da un răspuns mai clar la îndrebarea de zeci sau sute de ani.

Se crede chiar că Marte a avut apă în formă lichidă într-o vreme. Un lucru este clar: Marte are apă în stare solidă la poli. Măcar înghețată marțiană să avem, dacă nici măcar o iarbă nu găsim.

Lumea exotică a găurilor negre

Găurile negre sunt copruri atât de dense încât generează o gravitație extrem de mare. Sunt numite singularitate pentru că, după calculele matematice, spațiul și timpul au o curbură infinită în acel loc. Un lucru trebuie înțeles: găurile negre nu au gravitație infinită și nici masă infinită.

Am scris mai pe îndelete despre găuri negre când i-am luat interviu omului de știință Joe Liske, cel care prezintă ESOcast și care este omul de legătură între ingineri și oamenii de știință implicați în proiectul E-ELT, al ESO.

Găurile negre din spațiul cosmic se pot forma dacă steaua originară a avut cel puțin 15 mase solare. Un lucru interesant de știut: dacă ai comprima o mașină într-un volum suficient de mic, ai obține o gaură neagră. Teoretic, o gaură neagră poate înghiți o cantitate infinită de materie.

S-au descoperit găuri negre care au mase cât 17 miliarde de Sori de-ai noștri și au un diametru de trei ori mai mare ca orbita lui Neptun. Observarea unei găuri negre se poate face indirect, prin lipsa luminii într-o anumită zone și prin influența gravitațională asupra stelelor din jur. Dacă ajungi într-o gaură neagră durează aproape o infinitate de ore să ajungi în centrul ei și vei simți gravitația în valuri cum te întinde și cum timpul încetinește tot mai mult. WOW!

No comments yet... Be the first to leave a reply!