Categories
Podcasts Stiinta

C@TC 004 – De ce explodează sodiul în apă

Cât de mult sodiu pus în apă este necesar pentru a genera o explozie? De ce ia foc sau chiar explodează sodiul în apă?

Despre racția sodiului cu apa ne povestesc Nicoară Lavinia și Panait Ramona, de la anul I Master, Universitatea “Transilvania” Brașov, Facultatea Design de Produs și Mediu, secția Design de Produs pentru Dezvoltare Durabilă și Protecția Mediului:

Profesor coordonator: Dana Perniu, prof. dr. la Facultatea Design de Produs și Mediu.

Sodiul sau natriul, are simbolul Na și este în grupa I a Tabelului Periodic al Elementelor. Este în grupa numită a metalelor alcaline.

Sodiul are un număr de 11 electroni cu 1 singur electron pe ultimul strat. Din acest motiv sodiul dorește să elimine acel electron neîmperecheat astfel că, la contactul cu apa, interacționează cu aceasta și generează NaOH, hidroxidul de sodiu sau soda caustică.

Odată cu generarea sodei caustice, așa-numită bază în lumea chimiei, se generează și hidrogen care, datorită temperaturilor ridicate ce însoțesc reacția dintre sodiu și apă, se aprinde.

Formula generală este aceasta:
metal alcalin + apă = bază + hidrogen
sau
Na + H2O = NaOH + H2

Atunci când bucata de sodiu este mai mică decât un bob de fasole sodiul arde și plutește la suprafața apei. Se generează scântei atunci când cantitatea de apă este chiar puțină, așa cum se poate vedea în ultima parte a experimentului.

Atunci când bucata de sodiu ce este pusă în apă este mai mare decât un zar sodiul explodează și este proiectat la metri distanță. Reacția este violentă datorită generării exploziei coulombice.

Intr-o explozie coulombică electronii de la metal sunt cedati în mediul înconjurător iar în metal mai rămân ioni pozitivi. Intre acești ioni pozitivi apare o forță de respingere foarte mare iar metalul începe să se rupă în multe bucăți și generează, astfel, o explozie.

In cazul experimentului cu sodiul și apa, electronii pleacă de la sodiu și sunt folosiți în cadrul NaOH. In urmă rămân numai ioni pozitivi de sodiu care încep să se respingă.

Odată ce forțele de repulsie și-a început efectul bucata de metal începe să se rupă în multe bucăți mai mici iar acele bucăți, intră la rândul lor, în contact cu apa creând o reacție în lanț care se petrece foarte repede, respectiv avem de-a face cu o explozie.

Explicația exploziei sodiului în apă a fost făcută de curând de cercetătorul american Phillip E. Mason, de la Institute of Organic Chemistry and Biochemistry, Academy of Sciences of the Czech Republic, și este dezvoltată în filmul realizat de acesta:

Explozia nu este datorată generării gazului de hidrogen, ci apare în urma reacției în lanț caracteristice exploziei coulombice.

Detaliile studiului realizat de Phillip E. Mason pot fi citite pe Nature Chemistry:
http://www.nature.com/nchem/journal/v7/n3/full/nchem.2161.html

Cod referintă pentru studiu: doi:10.1038/nchem.2161

In filmul de mai sus vedem cum sodiul plutește deasupra apei, dat fiind că are densitate mai mică decât apa.

Apa s-a colorat în vișiniu pentru că s-a folosit un indicator chimic numit fenolftaleină pentru a scoate în evidență crearea unei baze, adică a hidroxidului de sodiu.

Atunci când se lucrează cu metale alcaline, adică cele din grupa I din Tabelul Periodic al Elementelor, trebuie folosit echipament de protecție.

Anumite metale alcaline ard la simplul contact cu aerul. Un asemenea exemplu este litiul, tocmai de aceea este interzisă deteriorarea acumulatorilor din Li-ion din telefoanele mobile. Ruperea lor poate duce la combustia bateriei.

Litiul din acumulatorii Li-ion se găsesțe sub formă de LiCoO2 și nu este inflamabil la contactul cu aerul, deși este interzis contactul direct cu pielea sau cu mucoasele. A se evita praful de LiCoO2.

Problema principală în cazul deteriorării unui acumulator de Li-ion constă în faptul că, atunci când bateria funcționează, se eliberează ioni de litiu în baterie iar aceștia sun foarte reactivi, luând foc inclusiv la contactul cu aerul.

Toate experimentele ce implică folosirea metalelor alcaline trebuie făcute sub supraveghere adultă și cu echipamente de protecție adecvate.

Filmat și editat de Manuel Cheța: http://tehnocultura.ro

AUDIO>> Pentru varianta AUDIO: Subscribe in iTunes

—————–
Extra
– de ce explodeaza sodiul in apa, teorie: https://www.youtube.com/watch?v=CArZeDTwVh4&feature=em-uploademail
– de ce explodează sodiul în apa, experiment: https://www.youtube.com/watch?v=LmlAYnFF_s8
– explozie Coulombică: http://en.wikipedia.org/wiki/Coulomb_explosion
– baterie Li-ion: http://en.wikipedia.org/wiki/Lithium-ion_battery#Electrochemistry
– LiCoO2, oxid de cobalt-litiu, compus folosit în bateriile Li-ion:
http://en.wikipedia.org/wiki/Lithium_cobalt_oxide
– precauții la manipularea LiCoO2:
http://www.mk-usa-inc.com/MSDS/MSDS-Cobalt%20Lithium%20Oxide.pdf

Categories
Podcasts Stiinta

C@TC 001 – Cum obții o baterie din lămâie? Chimie@Tehnocultura

Ce sunt bateriile? Cum obții o pilă electrochimică? Din ce este compusă o baterie? Poți obține baterii din lămâi?

La aceste întrebări ne răspund studenții Universității Transilvania din Brașov Sârghi Jean-Ionuț, Ilie Alexandru și Sîmpetru Gabriela de la Facultatea Design de Produs și Mediu, Secția Ingineria și Protecția Mediului în Industrie.

În experimentul de mai sus avem exemplificate celule electrochimice numite popular și baterii:
– bateria umedă
– bateria cu hârtie
– bateria din lămâie

Bateria umedă ori celula Daniell, prima celulă electrochimică practică, este compusă din doi electrozi plasați în electroliți iar apoi cei doi electrozi sunt uniți cu un fir ce trece printr-un voltmetru.

Electrozii folosiți în celula Daniell:
– la capătul negativ, acolo unde se cedează electroni (are loc oxidarea) se află o plăcuță de zinc
– la capătul pozitiv, acolo unde are loc primirea de electroni (are loc procesul de reducere) se află cuprul

Electrolitul folosit este:
– sulfat de zinc ZnSO4 în care punem plăcuța de zinc
– sulfat de cupru CuSO4 în care punem plăcuța de cupru

Atunci când unim cei doi electroci prin voltmetru și permitem ionilor de zinc să călătorească spre catod folosind o punte, noi vom observa o tnesiune în voltmetru.

Bateriile funcționează prin permiterea ionilor de zinc să călătorească de la anod către catod prin soluția de electrolit și prin permiterea electronilor să călătorească, prin fir, de la anod la catod.

Acea deplasare a electronilor este chiar curentul electric de care avem nevoie pentru a-l folosi în aparatele noastre.

Tensiunea obținută este egală cu potențialul de reducere al celor doi electrozi.

Bateria cu hârtie se folosește de azotatul de potasiu, KNO3, pe post de electrolit. Electrozii și sărurile de zinc și cupru sunt puse pe hârtie, legătura dintre ei este realizată cu azotat de potasiu.

Atunci când cei doi electrozi sunt legați prin voltmetru și fir vedem că obținem aproximativ 940-950 mV sau ~0,95 volți.

Atunci când testăm o lămâie pe post de baterie descoperim că obținem aceeași tensiune. După cum vedem în experimentul de mai sus, o singură lămâie nu este suficientă să aprinzi un led, dar cu trei lămâi puse în serie obții suficient de multă tensiune pentru a aprinde un LED de 3 volți.

Electrolitul este sucul de lămâie sau, de la ora de chimie, acidul citric – C6H8O7.

Atunci când pui trei lămâi în serie obții un voltaj mai mare, dar dacă le-am pune în paralel, ai obține un amperaj mai mare.

Grijă mare: plăcuțele ori electrozii nu trebuie să se atingă ori să fie puse în legătura printr-un fir FARA a exista un consumator, precum este voltmetrul, altfel vom strica bateria pentru că se formează un scurt-circuit.

În exemplele de mai sus am putut vedea că firul trecea mereu printr-un voltmetru, care este consumatorul nostru.

Despre baterii poți afla mai multe urmărind episodul 8 al emisiunii Tehnnocultura:

Poți, de asemenea, să citești despre baterie aici:
http://tehnocultura.ro/2015/03/17/tehnocultura-tvs-008-bateria/

Un interviu despre baterii cu doamna Prof. Univ. Dana Perniu, care predă la Faculatatea Design de Produs și Mediu poate fi văzut aici:
http://tehnocultura.ro/2015/03/20/tehnocultura-interviuri-008-despre-baterii-cu-dana-perniu/

AUDIO>> Pentru varianta AUDIO: Subscribe in iTunes

—————–
Extra
– despre baterii: http://tehnocultura.ro/2015/03/17/tehnocultura-tvs-008-bateria/
– interviu baterii – http://tehnocultura.ro/2015/03/20/tehnocultura-interviuri-008-despre-baterii-cu-dana-perniu/
– baterie din lămâie http://en.wikipedia.org/wiki/Lemon_battery

Categories
Emisiune TV Podcasts Stiinta

Tehnocultura TVS 008 – Bateria

Bateria, episod difuzat la TVS Brașov, în data de 10 martie, orele 20:30:

Ce sunt bateriile? De unde provine termenul și cine l-a stabilit? Din ce sunt construite bateriile?

In episodul 8, Bateria, aflam istoria bateriei, ce este o celule electrochimica sau pila voltaica, modul de functionare și o scurtă istorie a interacțiunii omului cu electricitatea de-a lungul mileniilor.

Invitat special:
Conf. Univ. Perniu Dana
Faculttea Design de Produs și Mediu
Universitatea “Transilvania” Brașov

Dacă nu ai timp de văzut filmul, poți urmări varianta podcast pe Itunes.

Realizator emisiune : Manuel Cheta, http://tehnocultura.ro
Editare video/grafica : Svetlana Copăcianu, TVS Brasov
Generic: Alex Luca, TVS Brasov

Sponsori:
Easyhost – http://ro.easyhost.com/gazduire-website

Parteneri:
Visual ID: Gabriel Cotovan, http://trupixl.com
Hair stylist: Monica Juncu
Consultant imagine: Dumitru D. Șușu

——————
Transcript
Fenomenul electricității s-a studiat intens încă de acum 400 de ani și nu a durat mult până să ne punem întrebarea: cum putem stoca energia aceasta? Volta a fost cel ce ne-a oferit bateria modernă, dar nu a fost singurul după cum vei afla puțin mai încolo.

Azi avem baterii de toate felurile, pentru telefoane, submarine, avioane, telecomenzi sau chiar pentru autoturisme electrice pe cum sunt Tesla, create în SUA. Tesla sunt preferatele mele în materie de autoturisme electrice.
img-bat-01-Tesla_Model_S_Indoors (Small)
(sursa http://simple.wikipedia.org/wiki/Tesla_Motors )
Generarea și stocarea energiei electrice a fost dintotdeauna un lucru dificil și a fost nevoie de o serie de minți geniale pentru a face salturile tehnologice.

Un asemenea salt tehnologic au fost taxiurile cu baterii electrice ale lui Walter Bersey. Acestea circulau prin Londra anului 1897 și se numeau taxiurile Bersey. Erau automobile electrice de 2 tone ce duceau londonezii de colo-colo cu viteze de până la 20 de km/h.

Ele aveau o autonomie de 50 km iar bateriile se puteau înlocui ușor în 2-3 minute.
img-bat-02-Bersey1-624x489 (Small)
(sursa http://blog.sciencemuseum.org.uk/insight/2012/07/09/the-surprisingly-old-story-of-londons-first-ever-electric-taxi/ )
Încă de prin anii 1830 s-a lucrat la automobile electrice iar taxiurile Bersey au fost primul model de succes care a folosit baterii. Existau 75 de asemenea taxiuri însă firma a dat faliment n 1899 datorită lipsei de interes a londonezilor.

Rămâi cu mine ca să aflăm câte ceva despre istoria electricității și bateriilor electrice.

Extra:

Automobile electrice în 1897: fă cunoștință cu taxiurile electrice Bersey, din Londra


The Electric Car Is A Much Older Idea Than You May Think


http://www.smithsonianmag.com/smart-news/london-had-all-electric-taxis-in-1897-230098/?no-ist

2. Istorie

Prima întâlnire a oamenilor cu electricitatea a fost consemnată de Thales din Milet, prin anii 600 îen când a observat că magnetita atrage metale și cănd a văzut că același lucru îl face chihlimbarul când este frecat.

img-bat-03-Illustrerad_Verldshistoria_band_I_Ill_107 (Small)
(sursa http://en.wikipedia.org/wiki/Thales )
Chihlimbarul este o rășină fosilizată care se poate electriza prin frecarea cu lână. De fapt, denumirea de electron provine tocmai de la numele grecesc pentru chihlimbar, adică elektron (lb. greacă ἤλεκτρον ).

Electrizarea unui obiect prin contact sau prin frecare se numește efect triboelectric iar Thales a fost printre primii care și-a dat seama de existența acestuia

Extra:
http://en.wikipedia.org/wiki/Thales#Beliefs_in_divinity – amber test, elektron in greek
http://en.wikipedia.org/wiki/Electrostatics#Triboelectric_series – amber, electra, Tales of Miletus

Electricitatea a rămas, în mare, un joc intelectual până în 1600, când William Gilbert a început studiul riguros al electrostaticii și a creat termenul latin electricus, adică “asemeni chihlimbarului” pentru a defini efectul atracției dintre obiecte atunci când sunt frecate.
img-bat-04-William_Gilbert_45626i (Small)
(sursa http://commons.wikimedia.org/wiki/File:William_Gilbert_45626i.jpg )
Acest lucru se întâmpla în anul în care Mihai Viteazul a unit, pentru prima oară, Tara Românească, Transilvania și Moldova. Putem spune că unirea a fost electrizantă.

La ceva timp, prin 1646, Thomas Browne a creat termenii “electric” și “electricitate” în lucrarea Pseudodoxia Epidemica. De la acea dată filosofii naturaliști, pe cum erau numiți oamenii de știință pe atunci, înțelegeau că electricitatea este un fenomen care poate fi studiat și categorisit și că nu este vreo forță mistică..
img-bat-05-91iUY+I1AiL (Small)
(sursa http://www.amazon.com/Pseudodoxia-Epidemica-Enquiries-Received-Tenentes/dp/B000TSGO9E )

Extra:

Who Discovered Electricity?


http://en.wikipedia.org/wiki/Electricity#History
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Viteazul#Unirea_de_la_1600
http://en.wikipedia.org/wiki/William_Gilbert_(astronomer) – coined the term electricus, like amber, 1600
http://en.wikipedia.org/wiki/Thomas_Browne – 1646,t Browne coined electricity based on electricus

La mai bine de 100 de ani, prin 1752, Benjamin Franklin a făcut celebrul experiment cu zmeul cu care a reușit să capteze curent electric înainte de începerea furtunii. Astfel el a putut demonstra că fulgerul este curent electric.
img-bat-06-Benjamin_Franklin_1767 (Small)
(sursa http://en.wikipedia.org/wiki/Benjamin_Franklin )
El a realizat experimentul fiind la o distanță apreciabilă de zmeu și a văzut scânteile când curentul trecea de la zmeu, la cheia atașată de zmeu și apoi în borcanele Leyden, condensatoare primitive.

După ce a făcut aceste experimente el a inventat paratrăznetul. Tot Benjamin Franklin este cel ce a folosit termenul de baterie în contextul captării energiei electrice. El făcea experimente cu condensatoare când s-a gândit să folosească termenul militar de baterie, adică o grupă de tunuri care lucreză la unison sau baterie de tunuri. Mai multe asemenea condensatoare formau o baterie.

Extra:
http://en.wikipedia.org/wiki/Kite_experiment
http://en.wikipedia.org/wiki/Benjamin_Franklin#Electricity
http://en.wikipedia.org/wiki/Electricity#History

Azi termenul de baterie este folosit pentru a defini pila voltaică, celula galvanică sau celula electrochimică. Cum s-a ajuns aici?

Ei bine, în 1780 Luigi Galvani făcea experimente pe broaște când a văzut că picioarele lor mișcă atunci când le atinge cu un cui de fier. Picioarele erau prinse cu o clemă din alamă, aliaj din cupru și zinc.

Galvani a crezut că a descoperit electricitatea animală, dar Alessandro Volta, amic de-al lui, a demonstrat faptul că electricitatea nu este generată de picior, ci de alăturarea celor două metale: alama și fierul.

In anul 1800 Alessandro Volta, pe numele lui complet Alessandro Giuseppe Antonio Anastasio Volta, a inventat pila voltaică, prima baterie în adevăratul sens al cuvântului.
img-bat-07-Volta_A (Small)
(sursa http://en.wikipedia.org/wiki/Alessandro_Volta )
Pila voltaică era formată dintr-o pereche de discuri de zinc și cupru între care era pus un disc de carton îmbibat în apă sărată.

img-bat-08-Pila_di_Volta_01 (Small)
(sursa http://it.wikipedia.org/wiki/Pila_di_Volta )

Extra
http://en.wikipedia.org/wiki/Alessandro_Volta#Volta_and_Galvani
http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_the_battery

Asemenea pilă voltaică poate fi creată și acasă la tine folosind monede de 50 de bani pentru că au 80% cupru și monede de 1 ban pentru că au alamă, aliaj de cupru și zinc. Intre ele pot fi puse bucăți de carton îmbibate în oțet. Poți crea alte tipuri de pile voltaice folosind cartofi sau chiar lămâi.

Voi publica pe tehnocultura.ro linkuri către filme explicative pentru a face aceste experimente acasă.

Extra:
video – https://www.youtube.com/watch?v=MMmtiqyF8Lc baterie oțet
video – https://www.youtube.com/watch?v=rIdPfDHeROI baterie monede
video – https://www.youtube.com/watch?v=D23JH30ZMK0 – baterie lămâie
http://romaniancoins.org/ro1ban2005.html
http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_the_battery
http://en.wikipedia.org/wiki/Dry_cell

Bateriile lui Volta era o demonstrație a principiului că poți stoca energie electrică, dar erau ineficiente și se scurtcircuitau repede. In plus, se descărcau repede și eliminau hidrogen, ceea ce bloca activitatea bateriei.

Prima baterie practică a fost celula Daniell, creată în 1836, și a rezolvat problema eliminării de hidrogen. Aceasta era creată dintr-un vas de lut în care era pus acid sulfuric cu o bară de zinc, anodul sau partea negativă, în centrul acestuia.
img-bat-09-Daniel_cell (Small)
Schema de principiu:
img-bat-10-Daniell (Small)
(sursa http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Daniell.png )
Acel vas de lut era pus într-un vas mai mare din cupru, catodul sau partea pozitivă, în care se afla sulfat de cupru. Vasul de lut era folosit pentru a bloca amestecul dintre acid sulfuric și sulfat de cupru, dar permitea trecerea ionilor prin aceasta.

Extra:
http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_the_battery#Daniell_cell

Din păcate celula Daniell, odată ce se descărca nu mai putea fi folosită fără a înlocui elementele.

Prin anul 1859 Gaston Plante a inventat bateria reîncărcabilă cu acid și plumb, model de baterie care este folosit și azi la autoturisme. Era prima baterie care se putea reîncărca atunci când treceai un curent de sens opus prin ea.

img-bat-11-Photo-CarBattery (Small)
(sursa http://en.wikipedia.org/wiki/Lead%E2%80%93acid_battery )
In 1888 Carl Gassner a inventat prima baterie ce folosea celule uscate. Până atunci se foloseau baterii în care electrolitul era o substanță lichidă. In bateria lui Gassner, numită celulă uscată sau bateria zinc-carbon, electrolitul era format dintr-o sare, clorură de amoniu, amestecată cu puțină apă, devenind astfel o pastă.
img-bat-12-Zincbattery_(1) (Small)

(sursa http://en.wikipedia.org/wiki/Zinc%E2%80%93carbon_battery )
In sfârșit oamenii puteau folosi bateriile în orice poziție doreau. Cele de dinaintea lui Gassner foloseau un lichid toxic și erau puse, de obicei, în borcane de sticlă. Se lucra destul de greu cu ele, deși au fost folosite cu succes la rețelele de telegraf.

Odată cu invenția bateriilor uscate manevrarea lor nu mai era o problemă și asemenea baterii se fabrică și azi.

Un pas important a fost făcut odată cu inventarea bateriilor alcaline în anii 60 și apoi a bateriilor litiu-ion în 1991. Prin 1992 se inventau bateriile alcaline reîncărcabile iar bateriile litiu-polimer au văzut lumina zilei în 1999.
alcaline

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(sursa http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Varta_Industrial_Alkaline_AA_batteries.JPG )
Bateriile zinc-carbon ocupă 18% din procentul de vânzări de baterii din Europa, cele alcaline 47% . Bateriile li-ion vor ajune la vânzări globale de 33 de miliarde de dolari în 2019, cu o creștere de 14%/ an.

Azi cele mai utilizate sunt bateriile alcaline pentru telecomenzi sau camere foto, apoi li-ion pentru computere, telefoane, mașini electrice iar bateriile cu plumb și acid pentru pornirea electromotorului la autoturisme.

Extra:
http://batteryuniversity.com/learn/article/charging_lithium_ion_batteries

For Lithium Ion Batteries, Growth Is a Game Changer


http://www.businesswire.com/news/home/20140414005535/en/Research-Markets-Global-Lithium-Ion-Battery-Market#.VLgDBjGUePN

3. Ce este bateria? Cum funcționează?

Bateria este formată din una sau mai multe celule electrochimice, dispozitive în care energia chimică este transformată în energie electrică. Prin energie electrică ne referim aici la obținerea unor electroni în mișcare, curent electric.

La bază bateria este o metodă de a stoca energie electrică și de a o folosi la nevoie. Bateriile moderne reîncărcabile au următoarele caracteristici:
– generează un curent electric constant până la descărcare
– se pot reîncărca de sute sau de mii de ori
– se pot folosi în siguranță, dacă se respectă câteva reguli de bun simț

O baterie sau celulă electrochimică este formată din câteva elemente principale:
– electrozi:
– pozitiv, numit catod, cel care primește electroni și în care are loc reacția chimică de reducere
– negativ, numit anod, cel care cedează electroni și în care are loc reacția chimică de oxidare
– electrolit: substanța în care sunt puși electrozii. Electrolitul nu permite contactul direct dintre cei doi electrozi

Elementele componente și substanțele din care sunt compuse variază foarte mult de la baterie la baterie.

Bateriile pot fi considerate:
– umede, dacă folosesc un electrolit lichid, precum celula Daniell sau bateria cu Plumb-acid
– uscate, dacă folosesc o pastă în loc de electrolit lichid, precum sunt celulele alcaline de azi sau bateriile Li-ion

Bateriile mai pot fi clasificate în funcție de modul lor de folosire:
– baterii primare, dacă se pot folosi doar o singură dată și apoi trebuie aurncate. Este vorba aici de baterii în care componentele se consumă, precum sunt o bateriile alcaline
– baterii secundare sau reîncărcabile, dacă se pot reîncărca.

Bateriile mai pot fi clasificate după dimensiuni (AAA, AA, C, D), după densitatea de energie (wați/kg), după capacitate (Ah, amperi-oră), după numărul de reîncărcări. Dacă o baterie de smartphone are o capacitate de 2100 mAh, acest lucru înseamnă că poate oferi un curent de 210 mA timp de 10 ore sau 2 A timp de 2 ore.

Alte clasificări iau în calcul temperatura de depozitare, auto-descărcarea, efectul de memorie toxicitate, rezistența mecanică. Efectul de memorie sau, altfel numit, efectul bateriilor leneșe, se referă la faptul că anumite baterii pe bază de nichel, dacă nu sunt descărcate complet si sunt reîncărcate, atunci ele nu vor mai funcționă la capacitatea normală. Bateriile Li-ion nu au această problemă.

Extra:
http://en.wikipedia.org/wiki/Memory_effect
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_battery_sizes
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_battery_types
http://en.wikipedia.org/wiki/Comparison_of_battery_types

Bateriile reîncărcabile de tipul celor de la laptopuri sau telefoane folosesc curentul electric primit de la încărcător pentru a crea reacția chimică inversă și pentru a aduce electronii înapoi la anod.

Ce se petrece într-o asemenea baterie? Atunci când avem ca electrozi zinc și cupru și îi punem într-o soluție de acid sulfuric nu se întâmplă nimic. Dacă, însă, unim electrozii cu un fir vedem că electronii pleacă de la electrodul din zinc, numit și anod sau negativ, și se duc înspre electrodul cu cupru, numit catod sau pozitiv.

Anodul cedează electroni care merg prin fir și ajung la catod, care primește electroni. In acest fel se creează un curent electric. In același timp are loc o deplasare a ionilor de zinc către cupru.
O celulă Daniell putea genera o tensiune de 1 volt.

La bază toate bateriile funcționează la fel chiar dacă este vorba de baterii zinc-carbon, alcaline, li-ion, NiCd, Ni-metal-hidrid sau plumb-acid. Cele alcaline sunt bateriile care au ca electrolit o soluție alcalină, adică pe bază de potasiu, sodiu ori alte elemente alcaline.

Cui vrea să afle mai multe despre baterii îi recomand două website-uri de excepție:
batteryuniversity.com
ocw.mit.edu – open course ware, de la MIT

Pentru cei ce vor să știe, autoturismele de tipul Tesla folosesc multe baterii Li-ion la un loc. Cu asemenea baterie se poate ajunge la o autonomie de 350 de km. Bateriile Li-ion se pot reîncărca de 500 – 1000 de ori.

Extra:
http://batteryuniversity.com/learn/article/charging_lithium_ion_batteries
http://ocw.mit.edu/high-school/physics/demonstrations-on-video/electric-circuits/batteries/
https://www.youtube.com/watch?v=vSzmbFf4Pyo&feature=youtu.be – car battery
http://ocw.mit.edu/courses/chemical-engineering/10-626-electrochemical-energy-systems-spring-2011/index.htm
https://www.youtube.com/watch?v=F6A9PBqTLvc – li-po explained
https://www.youtube.com/watch?v=12F8IlrKR40 – li-ion explained
https://www.khanacademy.org/partner-content/mit-k12/mit-k12-physics/v/the-invention-of-the-battery

Bateriile sunt într-o continuă transformare. In 2013 s-au obtinut baterii litiu-fier-fosfat LiFePO4 care se încărcau și descărcau în 10 – 20 de secunde. Prin comparație o baterie Li-ion normală se încarcă în 2-4 ore.

Bateriile TFB, thin film battery, sau baterii cu film subțire sunt un model experimental care s-ar putea reîncărca de 40 000 de ori iar bateriile Li-ion cu nanofire de siliciu, inventate de cei de la Universitatea Stanford, ar putea mări capacitatea de stocare de 10 ori.

Viitorul ne va aduce și baterii ultra-subțiri care se vor reîncărca singure prin expunerea la lumină. Cei de la compania Konarka, creatorii acestor baterii, spun că o singură celulă are mai puțin de un milimetru grosime, generează 0.6 volți și cântărește mai puțin de 2 grame.

Extra
http://en.wikipedia.org/wiki/Battery_(electricity)#Fast-charging.2C_large_and_light_batteries
http://en.wikipedia.org/wiki/Rechargeable_battery#Experimental_types
http://en.wikipedia.org/wiki/Thin_film_rechargeable_lithium_battery
http://en.wikipedia.org/wiki/Nanowire_battery
http://www.technologyreview.com/news/407636/flexible-batteries-that-never-need-to-be-recharged/

Dat fiind că trendul către miniaturizarea bateriilor și componentelor electronice nu se va opri vom vedea curând telefoane flexibile care folosesc acest tip de baterii.

Câteva lucruri importante mai rămân de zis:
1. bateriile nu se aruncă la gunoi pentru că ele pot conține mercur, cadmiu, plumb, acizi care pot fi dăunători mediului. Bateriile se duc la magazine ca Lidl sau Kaufland pe unde am văzut că au containere speciale
2. niciodată nu trebuie scurt-circuitate bateriile. Scurt-circuitarea se face unind capetele negative și pozitive cu un simplu fir, fără a avea un bec conectat. Acest lucru va duce la supraîncălzirea bateriei și, eventual, la explozia ei. Bateria se va strica în acest fel. Dacă scurt-circuitezi bateria de mașină, atunci aceasta va lua foc și va exploda. Firele cu care faci scurt-circuitarea se vor topi.
3. citește cu grijă manualul de utilizare și reîncarcă bateria după instrucțiuni
4. nu vorbi la telefon în timp ce acesta se încarcă
5. nu rupe sau deforma orice fel de baterie.
6. ingestia bateriilor mici poate duce la moarte
7. folosește bateria potrivită pentru aparatul pe care îl folosești. Citește manualul.

Question

Cam atât despre baterii, deocamdată. Acum să trecem la întrebarea sâptămânii care vine de la Matei, din Târgu-Mureș si zice așa: de ce nu poate trece mâna mea prin perete? Undele de lumină se pot intercala, de ce nu se poate la fel și pentru materie?

Lumina este undă electromagnetică și, ca orice undă, poate trece prin alte unde sau chiar se poate combina cu alte unde.

In cazul materiei nu este la fel de simplu. Avem cazul gazelor și lichidelor care se pot amesteca. Este un mod de a spune că trec unele prin altele. In situația solidelor, precum este mâna ta, întrebarea ta se poate pune și în alt mod: de ce nu poate trece un atom prin alt atom?

Mâna ta este formată din atomi care sunt foarte apropiați unii de alții forțele intermoleculare nu permit mâinii să se descompună iar, la contactul cu peretele, au loc forțe de atracție și de respingere dintre atomii din mâna ta și cei din perete.

Forțele de respingere câștigă și astfel tu nu poți trece cu mâna prin perete. La întrebarea “poate trece atom prin atom” răspunsul este: nu. Datorită faptului că întregul spațiu din atom este umplut de câmp electrostatic prin care electronii sunt atrași de protonii din nucleu, nici o particulă cu sarcină electrică nu poate trece prin atom fără să interactioneze cu electronii de pe ultimul strat.

Spațiul mare pe care ni-l imaginăm între electroni și nucleul atomului este, de fapt, plin cu linii de câmp. Nu este gol. Singurele particule care pot trece printr-un atom sunt neutrinii care au masă foarte mică, de 1,5 milioane de ori mai mică decât electronii, și nu au sarcină electrică.

Ca și curiozitate, pentru a reuși să treci un atom prin altul tu fie ai nevoie de temperaturi de milioane de grade celsius, specific reacției de fuziune din Soare, fie ai nevoie de forța unei stele neutronice în care atomii sunt zdrobiți până când neutronii sunt înghesuiți unii în alții.

Așadar, Matei, iată de ce nu poți trece prin perete. Mulțumesc pentru întrebare.

În fiecare săptămână voi răspunde la o întrebare aleatorie despre orice legat de știință și tehnologie, așa că nu uita să lași întrebarea ta pe:
– tehnocultura.ro
– YouTube : youtube.com/tehnocultura
– Facebook : facebook.com/tehnocultura
sau prin email la manuel@tehnocultura.ro

Rămâi cu mine să stăm de vorbă cu invitatul nostru în interviul ce urmează. Vom afla câteva lucruri secrete despre baterii de la cineva foarte priceput în ceea ce privește chimia.

Fii o sumă de atomi curioși.
****

[interviu]

Știri

1. Celulele folosesc tentacule rotative pentru a simți mediul înconjurător

Extra

Cells use rotating arms to feel their way around, like a person in the dark


http://en.wikipedia.org/wiki/Filopodia

http://www.pnas.org/content/112/1/136

Cercetătorii de la Universitatea din Copenhaga au descoperit că celulele reușesc să simtă mediul înconjurător cu ajutorul unor tentacule roative.

Acele tentacule se numesc filopode și au fost filmate cu ajutorul unor camere speciale. Filopodele au capacitatea de a se extinde și de a se contracta, dar ceea ce le-a atras atentia cercetătorilor este tocmai faptul că filopodele se pot roti.

img-bat-s1-01-Filopodia1-640x615 (Small)
(sursa http://www.extremetech.com/extreme/196272-cells-use-rotating-arms-to-feel-their-way-around-like-a-person-in-the-dark )
Mecanisme naturale care se rotesc nu sunt foarte cunoscute, dar există. Se consideră că și neuronii, atunci când încearcă să facă legaturi noi, se pot roti până la un anumit grad.

Natascha Leijnse și echipa sa de la Institulul Bohr și Universitatea din Copenhaga au demonstrat că proteina F-actină este responsabilă pentru extinderea și rotirea filopodelor. Mai precis, filopodele se contractă când sunt rotite într-un sens și se extind când sunt rotite în sens opus.

In acest fel celulele pot simți ceea ce este în mediul înconjurător asemenea unui om orb care întinde mâinile peste tot în jur pentru a-și da seama unde este.

Filopodele ajută și la captarea unor proteine, la deplasare și la interacțiunea celulă-celulă. Celulele macroface, de exemplu, un tip de celule albe din sistemul nostru imunitar, folosesc filopodele pentru a prinde bacterii sau virusuri. Apoi le împinge în interiorul celulei unde sunt consumate.

Cercetările celor de la Universitatea din Copenhaga ne-au arătat că mișcările rotative se întâlnesc mult mai des în natură decât am fi crezut.

2. Am putea descoperi alte două planete dincolo de Pluto

http://www.dailygalaxy.com/my_weblog/2015/01/there-could-be-at-least-two-unknown-planets-hidden-well-beyond-pluto.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Kozai_mechanism
http://en.wikipedia.org/wiki/Oort_cloud

Acum să mergem ceva mai departe, ba chiar dincolo de Pluto. Carlos de la Fuente Marcos, de la Universitatea Complutense din Madrid spune că obiectele transneptuniene, adică planetele pitice și asteroizii de după orbita planetei Neptun, au un comportament ciudat.

img-bat-s2-01-TheTransneptunians_73AU.svg (Small)
(sursa http://en.wikipedia.org/wiki/Trans-Neptunian_object )
Prin comportament ciudat se referă la faptul că trebuie să existe un corp dincolo de orbita lui Neptun care ar putea influența orbitele acestora.

Influența gravitațională a unui corp mare din exteriorul orbitei asupra unui alt corp mai mic se numește mecanismul Kozai. Mecanismul Kozai nu este altceva decât alterarea orbitei unei planete de o altă planetă care se află la distanțe mai mari.

Pluto și Neptun au fost descoperite în urma unei concluzii similare când astronomii au văzut că Uranus nu are orbita prezisă de calcule. Acest lucru i-a determinat să concluzioneze faptul că există și alte planete.

Calculele făcute de cei de la Universitatea Complutense din Madrid și Universitatea Cambridge din Anglia spun că ar trebui să mai existe două planete situate undeva pe la 150 de unități astronomice de Soare.

O unitate astronomică este egală cu distanța Pamânt – Soare, adică aproximativ 150 milioane de kilometri. Pluto, de exemplu, se află la 45 de ua față de Soare.

Presupusele planete ar trebui să fie la o distanță de trei ori mai mare ca Pluto, dar ar putea avea orbite puternic înclinate față de ecuatorul Soarelui, motiv pentru care nu au fost descoperite până acum.
Pluto, obiect transneptunian

img-bat-s2-02-pluto (Small)
(sursa http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Pluto.jpg )
Descoperirea recentă a unui disc proto-planetar la mai bine de 100 de ua față de steaua HL Tauri îi determină pe astronomi să creadă faptul că planetele se pot forma și mult mai departe de Soare decât s-a crezut până de curând.

Una dintre ipoteze spune că ar putea exista o planetă înghețată, un Super-Pamânt de 10 ori mai mare decât planeta noastrâ în Norul Ooort.

Norul Oort este o zonă din jurul Soarelui situată la 50 000 de ua și care este plină de asteroizi si nuclee de comete.

Abia aștept să văd ce vom descoperi în anii de urmează. Intr-o zi știm că avem un sistem solar cu 8 planete și apoi ne trezim într-un sistem solar cu 10 planete.

3. Studii științifice îndoielnice sau de-a dreptul mincinoase? Avem soluția!

Cât de des nu ai auzit de studii științifice care spun că tocmai au confirmat existența “sufletului” ori că meditația poate afecta celulele la nivel de ADN? Asemenea studii par a fi științifice, dar lipsește rigoarea și metoda științifică din ele.

Cu alte cuvinte sunt îndoielnice sau chiar false. Se folosesc de știință pentru a promova diferite idei fantasmagorice. Ele sunt numite studii pseudoștiințifice.

Dacă vine cineva și îți spune că a citit un lucru îndoielnic, atunci ai două opțiuni:
1. verifici dacă studiul a fost publicat în vreun jurnal cu acces deschis care acceptă orice fel de minciună drept studiu
2. vezi dacă nu cumva lucrarea respectivă a fost retrasă între timp pe motiv că s-au folosit date eronate sau concluziile nu sunt fondate.

In primul caz ești ajutat de către Lista lui Bell a publicațiilor îndoielnice prezentă la această adresă web: scholarlyoa.com

Lista: http://scholarlyoa.com/2015/01/02/bealls-list-of-predatory-publishers-2015/

In al doilea caz, poți verifica lucrările retrase cu ajutorul RetractionWatch.com, un site care urmărește asemenea fenomene din lumea științei.

Cam atât pentru știrile de săptămâna aceasta.

Îți mulțumesc că ai fost alături de mine și în acest episod și te invit să trimiți sugestii, comentarii sau întrebări pe:
– tehnocultura.ro
– YouTube : youtube.com/tehnocultura
– Facebook : facebook.com/tehnocultura
sau prin email la manuel@tehnocultura.ro.

Ne vedem data viitoare.
Fii o sumă de atomi curioși!
*******

Categories
Stiinta

Cum calculezi structura 3D a meloculelor? Bonus video: curiozități din lumea chimiei


Michel van Biezen, de la iLectureOnline.com, are o serie de filme educative din multe domenii, dar cea de față este despre aflarea structurii 3D a moleculelor. În chimie contează și forma 3D a moleculelor pentru a ști cum interacționează substanțele între ele.

Modelul care este prezentat de Michel van Biezen este VSEPR sau Valence Shell Electron Pair Repulsion. Știind sistemul acesta poți să îți dai seama de unghiurile pe care le fac atomii într-o moleculă.

Vei afla despre rolul perechilor de electroni liberi, adică eletroni care nu au fost împrumutați altor atomi. Prezența electronilor liberi modică geometria moleculei în sensul că prezența lor reduce unghiul legăturilor cu aproximativ 2.5 grade/pereche de electroni liberi.

Mi-am adus aminte despre calculul structurii 3D a moleculelor când am citit despre hibridizarea sp ce apare într-o moleculă.

Ca să afli structura 3D a unor molecule simple pe cum este apa, H2O, sau metanul CH4, atunci trebuie să urmezi pașii:
1. afli numărul steric = numărul de legături + numărul de perechi de electroni liberi
2. știind numărul steric, atunci vei afla ce fel de hibridizare ai acolo, respectiv n = sp^(n-1), n număr steric. Dacă ai număr steric 4, atunci ai hibridizare sp^(4-1) sau sp3.
3. știind tipul de hidridizare nu trebuie decât să verifici lista de mai jos pentru a afla unghiurile și forma moleculelor. Nu uita că prezența unei perechi de electroni liberi va duce la o scădere cu 2.5 grade a unghiului dintre legături.

Iată tipurile de hibridizare:
– liniară – sp – un s și un p; duce la prezența a două legături sau orbitali hibrizi la 180 grade unul de altul
– planară triunghiulară – sp2 – un s și doi p; rezultă trei orbitali hibrizi la 120 de grade unul de altul, în același plan
– tetraedru – sp3, un s și 3 p; au patru orbitali hibrizi cu atomii în vârfurile tetraedrului, la 109,5 grade distanță
– trigonal bi-piramidal – dsp3 sau sp3d; un d, un s și trei p, în forma a două piramide tringhiulare una peste alta. Unghiul între orbitalii hibrizi din cadrul bazei piramidelor este de 120 de grade iar unghiul dintre cele două vărfuri este de 180 de grade
– octaedru – d2sp3 sau sp3d2, un s, doi d, trei p; avem aici un octaedru, cu 90 de grade între toate legăturile

Modelul VSEPR este explicat și de cei de la Compund Chem în articolul acesta. Graficul de mai jos ne va ajuta să vedem mai bine cum arată diferite structuri 3D ale moleculelor:
forma-3d--molecule-VSEPR-Shapes-of-Molecules

Trebuie ținut minte că numai electronii de valență, cei de pe stratul superior, pot participa la crearea de legături. Ca să afli câți electroni de valență are un anumit element chimic intră pe Tabelul Periodic creat de Google (via Presurfer, alt Tabel periodic aici) și dă click pe Electrons, în partea stângă. Când mergi cu mausul peste Oxigen, de exemplu, vei vedea că are 6 electroni de valență. Îi mai trebuie 2 pentru a face 8 electroni tocmai de aceea poate forma apă, H2O.

Ca în cazul apei din cei 6 electroni, 2 sunt puși la comun cu atomii de hidrogen. Mai rămâne să vedem câte perechi de electroni liberi mai sunt. Dat fiind că 4 electroni sunt liberi, rezultă 4/2 = 2 perechi de electroni liberi.

În cazul apei H2O avem număr steric egal cu 4, adică 2 legături cu Hidrogenul + 2 perechi de electroni liberi.

Avem, așadar, hibridizare sp^(n-1) sau sp^(4-1) sau sp3. O asemenea hibridizare are forma unui tetraedru, sau piramidă cu baza un triunghi. În mod normal unghiul dintre legăturile unei asemenea molecule ar fi 109.5 grade, dar avem doar două legături, nu 4. Cele 2 perechi de electroni liberi scad din unghiul făcut între legături astfel: 2 perechi de electroni liberi * 2,5 grade = 5 grade.

Cu alte cuvinte, unghiul făcut de atomii de hidrogen cu oxigenul din apă este egal cu 109,5 – 5 = 104,5. Corespunde cu ceea ce se știe despre unghiurile legăturilor în apă. Poți vedea faptul că apa formează un tetraedru înclinat puțin datorită hibridizării sp3.

Acum știi cum să calculezi structura 3D a unor molecule simple. Află ce formă are molecula de metan, CH4.

Extra reading: Physics Stack Exchange.

Bonus: curiozități din lumea chimiei. Experimente interesante.

Categories
Stiinta

Învață secretele Universului cu ajutorul iLectureOnline.com și WorldScienceU.com

Dat fiind că există mulți oameni dornici să învețe așa cum trebuie fizica, chimia, astronomia și chiar matematica, iată că am găsit două surse numai bune de unde învățăm despre lucrurile dragi. Pe iLectureOnline găsești inclusiv grafice, diagrame și formule care te vor ajuta să înțelegi mai bine subiectul iar pe WorldScienceU vezi lucrurile generale din cosmologie, exobiologie, astronomie, astrofizică.

Pe iLectureOnline.com poți învăța despre:
structura moleculară și poziționarea atomilor în moleculă
sau
care este legătura dintre decibeli ți intensitatea sunetului

Pe WorldScienceU înveți despre:
quantum entanglement
sau
relativitatea generală a lui Einstein

Fii o sumă de atomi curioși și verifică acele site-uri din cap până în coadă. Sigur vei învăța multe lucruri noi!

Categories
Stiinta Tehnologie

Chimia și călătoriile spre stele: cum funcționează rachetele


Profesorul Chris Bishop, de la universitatea Cambridge, ne prezintă lucrurile de bază a funcționării rachetelor. Rachetele sunt vehicule care se folosesc de energie chimică pentru a trimite astronauți și steliți artificiali în afara planetei sau pentru a triite bombe peste granițe, uneori la mii de kilometri distanță.

Princiul de bază al funcționării rachetelor este următorul: atunci când o forță acționează asupra unui corp într-o direcție anume, acel corp va reacționa cu o forță de aceeași dimensiune, dar în sens opus.

În rachete combustibilul generează presiune foarte mare în gazele ce ies din ajutaj, partea de evacuare a gazelor de la baza rachetei. Acea presiune împinge gazele între spatele rachetei iar racheta este împinsă, astfel, către înainte. Aleși efect îl poți testa la duș, unde apa iese sub presiune din para de duș. Vei vedea că furtunul și para de duș sunt împinse în partea opusă.

Rachetele au nevoie de combustibil și oxidant pentru a avea loc arderea ce va crea gazele responsabile cu mișcarea acesteia pe verticală. De obicei se folosesc substanțe lichide pentru combustibil și pentru oxidant. Combustibilul poate fi hidrogen lichid iar oxidantul poate fi oxigen lichid.

Se aleg combustibili lichizi pentru că se poate controla mai ușor arderea cu ajutorul lor. Racheta Saturn V, cea care i-a dus pe Neil Armstrong și Buzz Aldrin în 1969 pe Lună, avea o înălțime de 36 de etaje și consuma 15 tone de combustibil pe secundă. Astăzi Rusia este singura țară care mai trimite astronauți în spațiu, americanii fiind cei care plătesc pentru serviciul de taxi spațial.

După cum vezi, știind foarte bine ce substanțe să folosești și folosind regule de bază ale chimiei, poți ajunge pe alte planete. Teoretic am putea ajunge și la Alfa Centauri, dar într-un timp de 400-500 de ani folosind rachetele de azi.

Categories
Stiinta

Din ce este compusă atmosfera planetelor din Sistemul Solar?

atmosfera-planete-sistem-solar
Cei de la Compound Chem au ținut morțis să analizele atmosferele planetelor din Sistemul solar din punct de vedere chimic și au făcut imaginea de mai sus.

Ce atmosfere au planetele:
– Mercur: oxigen 42%, sodiu 29%, hidrogen 22%, alte elemente 7%
– Venus: dioxid de carbon 96%, azot 3%, alte substanțe 1% + acid sulfuric în nori
– Terra: azot 78%, oxigen 21%, argon 1%, alte gaze <1% - Jupiter: hidrogen 90%, heliu 10%, alte elemente <1% - Saturn: hidrogen 96%, heliu 3%, alte elemente 1% - Uranus: hidrogen 83%, heliu 15%, metan 2.5% + alte elemente - Neptun: hidrogen 80%, heliu 19%, metan 1% + alte elemente Mercur are o atmosferă de mii de ori mai subțire decât Terra, Venus are o atmosferă cu presiune de 90 de ori mai mare decât planeta noastră iar Marte are o atmosferă de 90 de ori mai subțire ca a noastră.

Categories
Stiinta

Substanțe în doze letale: dacă bei 6 litri de apă odată, atunci mori

substante-chimice-doze-letale-apa-6-litri-mortal
Cei de la Compound Chem au publicat un articol tare interesant, pentru că ne face conștienți de faptul că orice substanță, dacă este consumată în exces, duce la deces. Testele LD50, cele în care se stabilește doza letală pentru 50% dintre animalele din grupul de test, nu sunt tocmai exacte, însă ne dau informații prețioase legate de toxicitatea unei substanțe.

Din imaginea de mai sus poți vedea că dacă un om ce are o greutate de 75 de kilograme consumă 6 litri de apă odată, atunci acesta moare într-un proces numit intoxicare cu apă sau hiponatremie.

Ceea ce trebuie înțeles în legătură cu testele LD50 este faptul că ele se fac pe animale, în special șobolani de laborator, și ele nu sunt 100% concludente, însă ajută prin oferirea unor informații orientative. Deși cantitățile prezentate în imaginea de mai sus prezintă dozele letale, situația poate fi diferită de la om la om.

Un lucru trebuie înțeles: excesele pot duc la deces. Doze în care trebuie să ingerăm deodată substanțele ce le consumăm zilnic: 6 litri de apă, 283,4 litri de cafea ori 585 ml de alcohol 40%. După cum bine vezi, până să te intoxici din cauza consumului de cafea, vei muri cel mai probabil din cauza consumului de apă.

Unele substante sunt toxice în catități foarte mici, precum este ricinul, mortal la 1.78 mg, iar altele în cantități foarte mari, precum este cafeaua. Ține minte: doza face otrava.

Categories
Stiinta

Chimie practică: știința te ajută în viața de zi cu zi

Pe canalul YouTube numit Reactions găsești o serie de filme educative din lumea științei, mai ales filme cu chimie practică. Știința te poate ajuta în viața de zi cu zi, dacă te pui și înveți câteva lucruri de bază.

Din filmul de mai:
1. dacă pui sare în cafea, atunci cafeaua nu mai este la fel de amară
2. pune bananele verzi într-o pungă cu roșii coapte pentru a forța coacerea bananelor mai repede
3. prăjiturile sau checul trebuie puse într-o pungă cu o felie pe pâine pentru a le menține proaspete mai mult timp
4. folosește-te de Coca Cola pentru a scăpa de rugina din oale. Acidul fosforic din Cola va determina apariția fosfatului de fier și a apei, moment în care scapi mai ușor de rugină.

Ai sugestii de alte asemenea filme cu știință practică?