Categories
Tehnologie

ESO50: interviu cu Tim de Zeeuw, Brundo Leibundgut și Alistair McPherson

La conferința de presă ce a avut loc pe 6 septembrie la sediul ESO, din Garching, Munchen am putut afla despre efectul pe care îl au cercetările în astronomie asupra omului de rând.

Au răspuns la întrebări Tim de Zeeuw, Directorul General ESO, Bruno Leibundgut, Directorul Științific și Alistair McPherson, Managerul de Proiect pentru E-ELT.

Cum timpul era scurt am avut fiecare ocazia să punem doar o singură întrebare. Printr-o șansă incredibilă am fost singurul blogger român prezent la întregul eveniment și singurul de România care a făcut prezentarea de la fața locului a conferințelor, a unor interviuri în exclusivitate și am avut timp și de articole despre călătorii prin Munchen.

Revenind la conferința de presă, Tim de Zeeuw a afirmat că una dintre priorități este aducerea unor noi membri în organizație, lucru ce ar permite finanțarea mai ușoară a unor proiecte de anvergură, știut fiind că proiecte în genul ALMA sau E-ELT costă pe la un miliard de euro. Fiecare. Ar avea Româănia șansa să intre în ESO? Am scris aici despre asta.

L-am întrebat pe Bruno Leibundgut despre impactul astronomiei asupra omului de rând, acel om de pe stradă care nu are de-a face cu domeniul acesta, dar care participă la proiect prin plata impozitelor la stat. El mi-a spus că tehnologia WiFi își are rădăcinile în radioastronomie, faptul că s-au construit CCD-uri foarte puternice pentru astronomie a înlesnit folosirea unor versiuni mai mici pentru implantare pe retină. Deși pare un domeniu extraterestru, astronomia are efecte asupra oamenior de rând.

A mai pomenit de un lucru la care nu mă așteptam: pe lângă faptul că omul de rând beneficiază de tehnologii noi, tot acel om de rând își poate astâmpăra curiozitatea când află de la astronomi ce e dincolo de nori. Curiozitatea e cea care ne-a dus pe Lună (and beyond).

ESO ia foarte în serios faptul că banii publici sunt promotorul activităților de acolo (130 mil euro pe an) și are grijă ca inovațiile sau invențiile ce se fac prin uriașele proiecte să ajungă și la omul de rând. Sistemul se numește technology transfer și este adoptat de ESO, EASA și NASA. Este un sistem prin care invențiile foarte costisitoare își găsesc contrapartida în tehnologii eficiente care pot ajuta omul de rând in tot felul de domenii.

S-a vorbit apoi de ELT. ELT va fi cel mai mare telescop astronomic din lume și va depăși ca tehnologie orice alt intrument în descoperirea supernovelor, găurilor negre, exoplaneteleor și a altor mistere. Oamenii de știință se așteaptă ca ELT să descopere prima exoplanetă care are o biosferă. Studii în direcția asta s-au făcut chiar cu lumina reflectată pe Lună de pe Pământ. S-a putut stabili că poți descoperi oceane și biosferă analizând lumina de la o asemenea planetă.

ELT va completa alte instrumente din lume și așteptările sunt foarte mari de la el. Nu se știe cum va fi domeniul astronomiei peste 20 de ani, dar toți se așteaptă să descopere lucruri incredibile. Faptul că acele constante universale ar fi, de fapt, variabile în funcție de poziția ta în Univers este o teorie curajoasă care, odată confirmată prin observații, va răsuci ceva creiere. Asta e sigur.

Un lucru de știut: nu se va descoperi ce este energia neagră sau materia neagră în următorii ani. ELT ar putea da o mână, sau mai bine zis, o oglindă de ajutor. Go planet.

În imaginile de mai jos: Tim de Zeeuw (costum), Alistair McPherson (cămasă scurtă bleu), Bruno Leibundgut (cămasă lungă albă) și Robert Hook (cămasă lungă albastră – PR Officer, simpatic om).

Categories
Tehnologie

Vizită la locul de teste pentru ELT, cel mai mare telescop astronomic din lume

Când sediul central ESO a trebuit să se extindă, o hală din localitatea apropiată, Garching-Hochbruck, a devenit locul de depozitare al multor materiale. Odată cu începerea lucrului la ELT (E-ELT, European Extremely Large Telescope), un telescop astronomic cu diametrul de 40 de metri care va fi pus în funcțiune în următorii 10 ani, s-a hotărât ca o parte din hală să fie punct de test al diferitelor componente.

Modul în care ESO lucrează: propune piese de fabricat mai multor companii iar cea care vine cu ideea cea mai bună și mai fezabilă din punct de vedere financiar câștigă contractul. Având experiența VLT în spate și primind sfaturi de la “rivalii” americani, ELT are șansa incredibilă de a da un nou avânt astronomilor.

Un lucru oarecum hilar a fost situația în care au trebuit să folosească într-un ansamblu două piese de la firme aflate în competiție. Fiecare refuza să trimită partea sa pentru că nu vroia ca ceilalți să fie parte a proiectului. Până la urmă ansamblul din cele două piese a fost făcut în Elveția și s-a împăcat capra cu varza.

ELT are deja aventuri chiar înainte de a se fi creat primii metri pătrați de oglindă principală. Martin Dimler, cel pe care îl vei vedea prezentând în imagini, ne-a povestit drumul anevoios pe care ELT trebuie să îl parcurgă din punct de vedere tehnologic pentru a deveni monstruozitatea care va uimi lumea. Tot proiectul ELT costă puțin peste 1 miliard de euro, dar valorează mult mai mult.

Un lucru nu prea des știut este acela că rivalitatea dintre Europa (ESO) și SUA a dus la căutarea celui mai bun loc pentru observații astronomice, deșertul Atacama din Chile, și la instrumente din ce în ce mai complicate. Interesant lucru, după ce apele se liniștesc, rivalii ajung să lucreze împreună folosind la comun instrumentele create. Apoi unul dintre ei vine iar cu un proiect măreț pentru a-i întrece pe ceilalți și ciclul continuă.

Revenind la locul de test pentru piesele ELT, Garching Hochbruck, lângă Munchen, aflu că acest telescop va avea cinci oglinzi. În timp ce mă uitam curios de colo-colo am aflat că oglinda principală (M1) va avea un diamtreu de 40 de metri iar ultima oglindă din ansamblu (M5) va fi de numai 2 metri în diametru. E nevoie de mai multe oglinzi pentru a strânge la un loc cât mai multă lumină care să fie analizată.

Telescoapele astronomice nu depind de puterea de amplificare a luminii (cum fac lupele, de exemplu), ci au nevoie de oglinzi cât mai mari pentru a strânge cât mai multă lumină la un loc. De aceea oamenii se bat să aibă diametre cât mai mari la telescoape. În astronomie mărimea contează.

Detalii despre ELT:

  • oglinda principală este formată din 800 de segmente hexagonale (6 sectoare, fiecare cu 133 de segmente) și 6000 de senzori
  • trebuie verificate în orice moment diferitele mișcări ale segmentelor: în jos (datorită gravitației), glisare (alunecare de la locul principal), rotire (schimbarea unghiului la care a fost amplasat segmentul)
  • se folosesc senzori de aliniere pentru ca segmentele să aibă toleranțe groaznic de mici (de ordinul micrometrilor)
  • sunt 21 de senzori și 15 motorașe pentru fiecare segment care trebuie să reacționeze la o frecvență de 50Hz (să fie în stare să facă 50 de corecții pe secundă)
  • un segment deja montat poate fi înlocuit în 4 ore
  • se va face testare la fața locului un an și jumătate înaintea de punerea în funcțiune efectivă
  • dacă o bună parte a segmentelor s-ar strica reparațiile ar dua 1,5 ani
  • va ajuta la descoiperirea motivului pentru care gaura neagră din centrul galaxiei noastre poate menține galaxia la un loc
  • va ajuta la descoperirea biosferei pe exoplanete sau cel puțin va spriniji foarte mult studiul exoplanetelor

S-a hotărât construirea unei oglinzi din segmente pentru că o glindă de 40 metri diametru făcută dintr-o bucată nu putea fi transportată până în Chile și nici nu ar fi avut flexibilitatea sistemului actual, așa cum este el gândit.

Prezența la ESO@50 mi-a arătat de ce știința trebuie susținută și de ce este nevoie de mult mai multe investiții în asemenea domenii. Admiră și cu pozele cu piesele de test de la ELT:

Categories
Tehnologie

Joe Liske despre găuri negre și observarea galaxiilor cu ELT

Joe Liske este membru al echipei proiectului științific ELT, cel mai mare telescop optic/IR din lume pe cale a fi construit, și prezintă filmele educative ESOcast.

El nu numai că prezintă informațiile din filmele educative într-un mod ușor de înțeles, dar este chiar omul de legătură între oamenii de știință ai echipei și ingineri. O glumă zice că dacă nu ai ajuns om de știință, atunci sigur ai nimerit ca inginer.

Am avut ocazia să îl întreb mai multe lucruri despre care am mai scris pe TehGeekTive cu ceva timp în urmă: materia neagră și găurile negre.

“Materia neagră” este un concept inventat, o presupunere, o ipoteză, creată pentru a răspunde întrebării: ce menține rotirea la viteze mai mari decât cele așteptate a galaxiilor? Materia cunoscută nu poate exercita atât de multă atracție gravitațională (Înainte textul zicea ca materia neagră determina expansiunea Universului. Nu, aceea este energia neagră).

S-a presupus astfel că ar exista o necunoscută numită materia neagră care ar fi cauza unor astfel de fenomene. Un lucru care trebuie reținut este că acest concept nu este decât o teorie, nu un fapt demonstrat.

Destule canale de știință prezintă presupuneri ca fiind fapte reale. Media are rolul de a ne prosti cât de des poate, fără să pună multe întrebări. Am aflat că această presupunere este, de fapt, subînțeleasă în toate discuțiile științifice. Dacă cineva de la TV nu știe asta va propaga vestea că EXACT așa și este. Nu tocmai. Se presupune. Atât.

Un alt lucru care mi-a trezit curiozitatea este relația om de știință – inginer. Relatia este uneori tensionată pentru că e vorba de culturi diferite. Inginerii vor dimensiuni fixe și parametri exacți iar oamenii de știință vor mai multă libertate. Plus că terminologia nu corespunde mereu în cele două domenii.

De aceea se desemnează oameni de știință care au rolul de a fi liant între cele două grupuri.

Apoi am trecut la găuri negre. Fii gata de ceva informații foarte interesante:

  • Poți cădea într-o gaură neagră, dar durează foarte mult până ajungi să o atingi efectiv. Conform Relativității Generale a lui Einstein, timpul se dilată tot mai mult cu cât te apropii de centrul de gravitație al unui obiect (motiv pentru care timpul trece mai repede pentru sateliții GPS și de aceea au ceasuri atomice pentru corecții de timp).
  • Găuri negre ar putea fi făcute din orice, condiția principală fiind aceea de a comprima materia într-un spațiu suficient de mic. Planeta noastră ar trebui compresață într-un volum de mărimea unei cireșe pentru a se crea o gaură neagră.
  • Dacă am face o gaură neagră din Terra și am lăsa-o tot în acest spațiu ar avea același efect gravitațional ca în momentul în care planeta exista. O gaură neagră poate fi considerat ca orice corp ceresc care afectează orbitele corpurilor din jur în funcție de masa pe care o are.
  • O gaură neagră care să aibă masa Soarelui ar măsura 1-2 km în diametru.
  • Găurile negre au o zonă din care nu poți scăpa de fel: orizontul evenimentului. E distanța peste care ești în siguranță. Dacă treci de acea zonă e game over. Asta înseamnă că ai putea trece pe lângă o gaură neagră și, dacă are masa Terrei de exemplu, va trebui să fii în stare să scapi de atracția gravitațională a unei planete ca Terra pentru a nu ajunge în gaura neagră. Pentru un călător spațial ar însemna un efort chiar foarte mic.
  • Dacă ai reuși să faci o gaură neagră dintr-o mașină și ai arunca-o pe stradă, surpriză, tot Pământul ar ajunge să fie înghițit de gaura neagră. În teorie, o gaură neagră poate consuma oricât de multă materie îi oferi. Nesătula!
  • În centrul galaxiei noastre se află o gaură neagră supermasivă care ține galaxia la un loc.
  • Un lucru ciudat este că oricât de puternice sunt găurile negre din centrul galaxiilor atracția lor gravitațională se întinde numai pe câteva zile-lumină și nu acoperă acei ani lumină pe care galaxiile îi au. Misterul de deslușit este cum de poate o gaură neagră să mențină la un loc o galaxie cu atât de puțin efort.
  • ELT va fi unul dintre instrumentele care va ajuta la găsirea unor răspunsuri în acest domeniu.

Interesant, nu? Și altfel este când primești informațiile direct de la oamenii de știință care se ocupă cu analizarea lor. Mic indiciu: oamenii de știință sunt mult mai comunicativi și mai joviali decât ai crede.

Ai avea ceva întrebări despre astronomie pe care ai vrea să le întreb cât sunt la ESO?