Categories
Stiinta

La mulți ani ESO. 50 de ani uimitori pentru astronomia europeană

Loading player…

Astăzi, 5 octombrie 2012, ESO împlinește 50 de ani de la înființare. 50 de ani în care a luptat pe frontul astronomiei europene și a ținut piept americanilor și rușilor. Observațiile astronomice făcute de-a lungul timpului au dezvăluit că Universul se extinde în mod accelerat.

ESO a mai descoperit prima exoplaneta, cea mai veche stea din Calea Lactee și cel mai mare sistem de exoplanete. Lista cu 10 dintre cele mai mari descoperiri ESO este aici.

Tot felul de poze frumoase cu stele și galaxii venit de la ESO au împânzit internetul și istoria.

Ca să celebreze cum se cuvine, ESO face un live webcast (timpii prezentărilor aici) și va realiza observații astronomice în direct iar tu ai ocazia de a întreba oamenii de știință direct. Pentru asta urmărește ESO pe Facebook și Twitter și dă un tweet la @ESO sau pe hashtag #ESO50years. Pe Facebook trebuie numai să tăguiești pagina în status și ei vor vedea întrebarea ta.

Felicitări ESO pentru performanță și să mai ai 100 de ani frumusețe.
5-oct-2012-50-years-of-eso

Categories
Tehnologie

ESO50: interviu cu Tim de Zeeuw, Brundo Leibundgut și Alistair McPherson

La conferința de presă ce a avut loc pe 6 septembrie la sediul ESO, din Garching, Munchen am putut afla despre efectul pe care îl au cercetările în astronomie asupra omului de rând.

Au răspuns la întrebări Tim de Zeeuw, Directorul General ESO, Bruno Leibundgut, Directorul Științific și Alistair McPherson, Managerul de Proiect pentru E-ELT.

Cum timpul era scurt am avut fiecare ocazia să punem doar o singură întrebare. Printr-o șansă incredibilă am fost singurul blogger român prezent la întregul eveniment și singurul de România care a făcut prezentarea de la fața locului a conferințelor, a unor interviuri în exclusivitate și am avut timp și de articole despre călătorii prin Munchen.

Revenind la conferința de presă, Tim de Zeeuw a afirmat că una dintre priorități este aducerea unor noi membri în organizație, lucru ce ar permite finanțarea mai ușoară a unor proiecte de anvergură, știut fiind că proiecte în genul ALMA sau E-ELT costă pe la un miliard de euro. Fiecare. Ar avea Româănia șansa să intre în ESO? Am scris aici despre asta.

L-am întrebat pe Bruno Leibundgut despre impactul astronomiei asupra omului de rând, acel om de pe stradă care nu are de-a face cu domeniul acesta, dar care participă la proiect prin plata impozitelor la stat. El mi-a spus că tehnologia WiFi își are rădăcinile în radioastronomie, faptul că s-au construit CCD-uri foarte puternice pentru astronomie a înlesnit folosirea unor versiuni mai mici pentru implantare pe retină. Deși pare un domeniu extraterestru, astronomia are efecte asupra oamenior de rând.

A mai pomenit de un lucru la care nu mă așteptam: pe lângă faptul că omul de rând beneficiază de tehnologii noi, tot acel om de rând își poate astâmpăra curiozitatea când află de la astronomi ce e dincolo de nori. Curiozitatea e cea care ne-a dus pe Lună (and beyond).

ESO ia foarte în serios faptul că banii publici sunt promotorul activităților de acolo (130 mil euro pe an) și are grijă ca inovațiile sau invențiile ce se fac prin uriașele proiecte să ajungă și la omul de rând. Sistemul se numește technology transfer și este adoptat de ESO, EASA și NASA. Este un sistem prin care invențiile foarte costisitoare își găsesc contrapartida în tehnologii eficiente care pot ajuta omul de rând in tot felul de domenii.

S-a vorbit apoi de ELT. ELT va fi cel mai mare telescop astronomic din lume și va depăși ca tehnologie orice alt intrument în descoperirea supernovelor, găurilor negre, exoplaneteleor și a altor mistere. Oamenii de știință se așteaptă ca ELT să descopere prima exoplanetă care are o biosferă. Studii în direcția asta s-au făcut chiar cu lumina reflectată pe Lună de pe Pământ. S-a putut stabili că poți descoperi oceane și biosferă analizând lumina de la o asemenea planetă.

ELT va completa alte instrumente din lume și așteptările sunt foarte mari de la el. Nu se știe cum va fi domeniul astronomiei peste 20 de ani, dar toți se așteaptă să descopere lucruri incredibile. Faptul că acele constante universale ar fi, de fapt, variabile în funcție de poziția ta în Univers este o teorie curajoasă care, odată confirmată prin observații, va răsuci ceva creiere. Asta e sigur.

Un lucru de știut: nu se va descoperi ce este energia neagră sau materia neagră în următorii ani. ELT ar putea da o mână, sau mai bine zis, o oglindă de ajutor. Go planet.

În imaginile de mai jos: Tim de Zeeuw (costum), Alistair McPherson (cămasă scurtă bleu), Bruno Leibundgut (cămasă lungă albă) și Robert Hook (cămasă lungă albastră – PR Officer, simpatic om).

Categories
Tehnologie

Vizită la locul de teste pentru ELT, cel mai mare telescop astronomic din lume

Când sediul central ESO a trebuit să se extindă, o hală din localitatea apropiată, Garching-Hochbruck, a devenit locul de depozitare al multor materiale. Odată cu începerea lucrului la ELT (E-ELT, European Extremely Large Telescope), un telescop astronomic cu diametrul de 40 de metri care va fi pus în funcțiune în următorii 10 ani, s-a hotărât ca o parte din hală să fie punct de test al diferitelor componente.

Modul în care ESO lucrează: propune piese de fabricat mai multor companii iar cea care vine cu ideea cea mai bună și mai fezabilă din punct de vedere financiar câștigă contractul. Având experiența VLT în spate și primind sfaturi de la “rivalii” americani, ELT are șansa incredibilă de a da un nou avânt astronomilor.

Un lucru oarecum hilar a fost situația în care au trebuit să folosească într-un ansamblu două piese de la firme aflate în competiție. Fiecare refuza să trimită partea sa pentru că nu vroia ca ceilalți să fie parte a proiectului. Până la urmă ansamblul din cele două piese a fost făcut în Elveția și s-a împăcat capra cu varza.

ELT are deja aventuri chiar înainte de a se fi creat primii metri pătrați de oglindă principală. Martin Dimler, cel pe care îl vei vedea prezentând în imagini, ne-a povestit drumul anevoios pe care ELT trebuie să îl parcurgă din punct de vedere tehnologic pentru a deveni monstruozitatea care va uimi lumea. Tot proiectul ELT costă puțin peste 1 miliard de euro, dar valorează mult mai mult.

Un lucru nu prea des știut este acela că rivalitatea dintre Europa (ESO) și SUA a dus la căutarea celui mai bun loc pentru observații astronomice, deșertul Atacama din Chile, și la instrumente din ce în ce mai complicate. Interesant lucru, după ce apele se liniștesc, rivalii ajung să lucreze împreună folosind la comun instrumentele create. Apoi unul dintre ei vine iar cu un proiect măreț pentru a-i întrece pe ceilalți și ciclul continuă.

Revenind la locul de test pentru piesele ELT, Garching Hochbruck, lângă Munchen, aflu că acest telescop va avea cinci oglinzi. În timp ce mă uitam curios de colo-colo am aflat că oglinda principală (M1) va avea un diamtreu de 40 de metri iar ultima oglindă din ansamblu (M5) va fi de numai 2 metri în diametru. E nevoie de mai multe oglinzi pentru a strânge la un loc cât mai multă lumină care să fie analizată.

Telescoapele astronomice nu depind de puterea de amplificare a luminii (cum fac lupele, de exemplu), ci au nevoie de oglinzi cât mai mari pentru a strânge cât mai multă lumină la un loc. De aceea oamenii se bat să aibă diametre cât mai mari la telescoape. În astronomie mărimea contează.

Detalii despre ELT:

  • oglinda principală este formată din 800 de segmente hexagonale (6 sectoare, fiecare cu 133 de segmente) și 6000 de senzori
  • trebuie verificate în orice moment diferitele mișcări ale segmentelor: în jos (datorită gravitației), glisare (alunecare de la locul principal), rotire (schimbarea unghiului la care a fost amplasat segmentul)
  • se folosesc senzori de aliniere pentru ca segmentele să aibă toleranțe groaznic de mici (de ordinul micrometrilor)
  • sunt 21 de senzori și 15 motorașe pentru fiecare segment care trebuie să reacționeze la o frecvență de 50Hz (să fie în stare să facă 50 de corecții pe secundă)
  • un segment deja montat poate fi înlocuit în 4 ore
  • se va face testare la fața locului un an și jumătate înaintea de punerea în funcțiune efectivă
  • dacă o bună parte a segmentelor s-ar strica reparațiile ar dua 1,5 ani
  • va ajuta la descoiperirea motivului pentru care gaura neagră din centrul galaxiei noastre poate menține galaxia la un loc
  • va ajuta la descoperirea biosferei pe exoplanete sau cel puțin va spriniji foarte mult studiul exoplanetelor

S-a hotărât construirea unei oglinzi din segmente pentru că o glindă de 40 metri diametru făcută dintr-o bucată nu putea fi transportată până în Chile și nici nu ar fi avut flexibilitatea sistemului actual, așa cum este el gândit.

Prezența la ESO@50 mi-a arătat de ce știința trebuie susținută și de ce este nevoie de mult mai multe investiții în asemenea domenii. Admiră și cu pozele cu piesele de test de la ELT:

Categories
Tehnologie

ESO@50 Day 5 – lecția de cosmologie

În ziua 5 la ESO@50 s-a discutat despre cosmologie. Cosmologia este disciplina care studiază originea, structura și dezvoltarea Universului. ESO a avut un rol important în studiile de cosmologie (exemplu este studiul supernovelor), mai ales cu folosirea VLT, unul dintre cele mai iubite observatoare astronomice din lume.

Mark Sullivan ne-a arătat ce formule se folosesc pentru studiul distanței până la stele. Formula este relativ simplă și a fost pusă la punct de Hubble, prin anii douăzeci. Totul ține de deplasarea către roșu (effect Doppler) și de strălucirea stelelor.

Studiul supernovelor a adus indicii despre expansiunea Universului. De la descoperierea supernovelor în anii șaizeci au trebuit să treacă decenii de studiu al acestora pentru a descoperi expansiunea Universului.

Cu toate că s-au făcut o mulțime de observații nu s-a reușit până acum detectarea unei stele care să devină o supernovă (explozie de la finalul vieții unei stele). Totuși, cercetătorii nu se lasă și caută asemenea generatori de supernove. Dacă ar reuși să prindă o supernovă “în fapt”, atunci ei ar putea înțelege mai bine procesele din stele și, inclusiv, din Soarele nostru.

Michael Murphy întreabă dacă nu cumva constantele fundamentale se schimbă în funcție de poziția ta în Univers. Studiile făcute de echipa din care face parte au relevat că o anumită constantă (alpha) are alte valori în 61 de quasari analizați. Totuși, a zis că trebuie să confirme descoperirile prin mai multe teste.

El a mai prezentat faptul că aceste constante sunt calculate în funcție de ceea ce avem noi pe Terra iar extinderea modelului asupra întregului Univers este doar o presupunere.

Dacă descoperirea se confirmă, atunci oamenii de știință vor trebui să reformuleze teoriile să includă faptul variabilitatea constantelor. În orice caz, aceste constante ar avea variații destul de mici. Michael Murphy nu este tocmai convins de faptul că dacă ai schimba acum valoarea constantelor fundamentale vei ajunge să distrugi viața.

Stefano Cristiani a prezentat motivele pentru care trebuie să studiem mediul intergalactic, printre ele fiind acela de a vedea cum a început Universul.

Tim de Zeeuw, Directorul General al ESO, a încheiat ESO@50 printr-un discurs din care a lăsat de înțeles că ESO are oameni foarte motivați și foarte bine instruiți. Pentru următorii 12-15 ani se dorește ca observatorul din Paranal să fie cel mai bun în continuare.

Ajutorul venit din partea Chile care a donat terenul pentru VLT și ELT a dus la transformarea zonei Paranal în parc astronomic. Pe viitor se urmărește continuarea parteneriatelor cu comunitatea, motiv pentru care programele studențești și de fellowship au un mare succes.

ELT este un proiect foarte ambițios, dar, după cum spune Tim de Zeeuw, țările membre pot susține financiar toate activitățile. Viitorul va rezerva multe suprize și este greu de prezis ce vor face astronomii de la ESO în anii ce urmează.

Se urmărește folosirea undelor gravitaționale pentru studierea Universului, lucru oricum dificil la ora actuală. Viitorul astronomiei depinde și de calitatea muncii livrată de astronomi care are rolul a ține treaz interesul comunității pentru acest domeniu.

Dumnealui a mai completat că ESO nu ar trebui să devină un laborator uriaș, pe cum este CERN, ci ar trebui să rămână un sistem deschis.

Pe viitor ESO urmărește adăugarea de membri, crearea de facilități tot mai bune pentru astronomi, să facă studii complementare celor care sunt deja făcute în lume și să colaboreze cu telescoapele din spațiu. Punct.

Sau nu? Ideea este că întot deauna se va găsi ceva mai interesant de descoperit și, cel mai bun lucru din toate, activitățile de cercetare de la ESO și din domeniul astronomiei în general au efecte în viața de zi cu zi a oamenilor (vezi WiFi, provenit din rasioastronomie sau internetul, rezultat al muncii oamenilor de știință).

Mai multe despre importanța astronomiei pentru oamenii obișnuiți într-un articol viitor (conferința de presă la care am fost). În rest, iată alte poze de la fața locului:

A fost o săptămână obositoare pe de o parte, dar pe de altă parte una în care am cunoscut o latură ascunsă a lumii cercetătorilor și m-am educat puțintel în domeniul acesta. Felicitări ESO pentru ESO@50.

Categories
Tehnologie

ESO@50 Day 4 – firul de aur din grafice și statistici în astronomie

Articolele despre ESO sunt laudative pe bună dreptate. Când vezi cât de mulți oameni de știință folosesc instrumentele și le citează în lucrările lor îți dai seama că mâna asta de oameni chiar mută planeta din loc.

Multe grafice, statistici, acronime, termeni specifici, observații, sumare, concluzii, teorii, presupuneri și întrebări și în a patra zi la ESO@50. Cu toate astea am mai învățat câte ceva nou tocmai pentru că îi întrebam pe unii dintre speakeri despre ce înseamnă una sau alta.

Motivația: scriind pentru o publicație independentă (adică blogul meu), trebuia să fiu în stare să explic unele concepte pe lima tuturora. Cercetătorii au foarte binevoitori și mi-au explicat cât mai simplu posibil.

În cea de-a patra zi la ESO@50 s-a trecut la analiza spectrului iar discuțiile au fost foarte tehnice, cu exemple de observații și grafice peste grafice care să explice teoriile astronomilor.

Astronomia este un domeniu vast iar pentru o parte dintre oamenii de știință de aici unele prezentări sunt străine, tocmai pentru că ei au domenii foarte specifice în care activează.

Bruno Leibundgut ne-a povestit de la început de zi despre colaborarea ESO/ESA, fiind necesară folosirea observatoarelor de la sol și din spațiu pentru a obține o imagine cât mai exactă a obiectului studiat. Colaborarea sol-spațiu a fost pomenită în nenumărate cazuri și este considerată una dintre cheile succesului diferitelor proiecte.

Mirko Krumpe ne-a arătat un film cu un zbor prin Universul cunoscut în 3D. Pe baza datelor primite de la observațiile SLOAN s-a putut construi un model 3D al unei părți din Universul cunoscut. Important de aflat este că distribuția galaxiilor nu este uniformă, ci sub formă de rețele, filamente, goluri.

Viitoare instrumente precum eROSITA sau 4MOST vor fi în stare să analizeze mult mai multe obiecte cosmice, în special AGN (nucleu galactic activ). Se așteaptă ca prin 2018 să se paotă face analiza a 3 milioane de AGN.

Carlos De Breuck a pomenit de sprijinul dat de ESO stiudiului AGN. AGN reprezintă o perioadă foarte activă a galaxiilor și ajung să fie adesea mai luminoase decât galaxia luată ca întreg.

Un lucru interesant în aceste cercetări este că te întorci în timp. Faptul că tu urmărești o galaxie la 300 000 de ani-lumină distantă (aprox 200 kpc) înseamnă că tu o vezi cum a fost ea în urmă cu 300 000 de ani. Și asta indiferent de tipul de radiație analizat (luminoasă sau de orice fel).

De fapt, când ne uităm la Lună, noi ne uităm în trecut cu o seundă, pentru că lumina are nevoie de puțin mai mult de o secundă să ajungă la noi. Câți s-ar fi uitat la Lună să zică faptul că se uită în trecut?

Yannick Mellier a explicat ce este gravitational lensing. Gravitational lensing este modificarea traiectoriei luminii datorită gravitației unui grup de galaxii. Când vrei să te uiți la un obiect foarte îndepărtat care este după un grup de galaxii vei descoperi că acel grup va determina apariția imaginii obiectului în alt loc decât ar fi normal.

Cele mai bune telescoape pentru observarea acestui tip de fenomen sunt telescoapele spațiale.

Marijn Franx a amintit de 10 dintre cele mai mari descoperiri astronomice ale ESO. Printe ele, accelerarea expansiunii Universului și prima exoplanetă descoperită mi se par de departe cele mai interesante.

François Hammer ne-a spus că 78% dintre galaxii sunt spirale. Gazele cosmice și galaxiile se rotesc prea repede semn că ele conțin materie neagră. În plus, pentru că extistă aproximativ 100 de miliarde de galaxii (fiecare cu 100 de miliarde de stele) ELT (care va fi pus în lucru prin 2023) va ajuta la descoperirea vieții pe exoplanete și va ajuta de descifrarea caracteristicilor găurii negre din centrul galaxiei noastre.

Puțin cam mult de rumegat din prima, nu? Am avut noroc cu pauzele în care aflam rsăuns la o serie de întrebări pe care le-am avut. Întrebările nu megreau puse chiar în cadrul sesiunii științifice din motive lesne de înțeles.

Am aflat astfel că gravitația se manifestă prin unde gravitaționale (se presupune că ar exista și particule ciudate numite gravitoni). Materia neagră este denumirea dată unor zone din Univers care au masă, dar nu interacționează cu lumina sau alte tipuri de radiație. Materia neagră ar constitui o bună parte din univers și datorită ei se exercită o forță gravitațională în galaxii, forță care permite stelelor de la marginea galaxiilor să se rotească în jurul centrului galaxiei la viteze mai mari decât s-ar fi așteptat.

Pe de altă parte, discutând cu un doctorand în astrofizică, am aflat că energia neagră este un concept care să explice de ce Universul este în expansiune accelerată. Ar putea fi o “constantă cosmologică” sau o particulă exotică. Nu se știe.

Big Bang. Era normal să întreb și de asta, nu? Ei bine, nu se știe unde exact a fost Big Bangul. De aceea se zice, în general, că originea Big Bang este oriunde, chiar în zona unde suntem noi acum. Nici o șansă să te duci efectiv în acel loc.

Am văzut și documentarul aniversar numit Europe to the Stars – ESO’s first 50 years of exploring the southern sky în care apare și o româncă, la prezentarea de outreach pe care o are ESO. Luați la un loc, ca națiune nu ne prea duce capul, dar luați la bucată parcă mai dai de români în stare de lucruri mari.

Am participat și la conferința de presă unde am avut ocazia să adresez o întrebare Directorului Științific Bruno Leibundgut. Din întrebările puse de mai mulți jurnaliști mi-am scris un sumar pe care îl voi publica mâine.

Plus că mâine am să fiu primul blogger român (asta dacă Oana nu a fost deja acolo) care va vedea o mică parte din aparatura care se pregătește pentru ELT, cel mai mare telescop din lume, cu diametrul de 36 de metri. Acesta va fi instalat undeva prin anul 2023, în paranal, Chile, pe propriul său vârf de munte. Acela va fi un alt articol. Plus încă unul despre un voluntar în proiecte de astronomie care a ajuns să lucreze la ESO.

Multe de văzut și de învățat incă, dar e plăcut să vezi cum tehnologia face posibile multe lucruri incredibile. Acum pozele:

Categories
Tehnologie

Tabla de materii ESO

“Iaca avem: NACO, VLT, gravitational lensing, AGN, interferometrie, spectrosopie, fotometrie, stele, galaxii, exoplanete, red shift, cosmologie, astronomie, astrofizică, astrobiologie, astrochimie, prelucrarea imaginilor, telescoape, ELT, NTT, SRF, disc de acreție, sistem solar, grupuri de galaxii, materie neagră, găuri megre, energie neagră, fotoni, NIR, infraroșu, radiații gamma, viteză unghiulară, masă, metalicitate, gravitație, expansiunea universului, HST, formarea stelelor, moartea stelelor, magnitudine, luminozitate, CO, H2, întrebări, puține răspunsuri, IFU, IMF, giga-ani, zile lumină, graviație, gravitoni, materie, barioni, Câmp Higgs, leptoni, hadroni, 4MOST, eRosetta, XShooter, Chandra, sateliți, nebuloase, SOFI, ISAAC, SINFONI, ALMA, asteroizi, praf stelar, TNOs, comete, stele pitici, Super-Pământuri, planete joviene, lățime de bandă, CoRoT, Kepler, adaptive optics, telescop optic, telescop radio, discuri protoplanetare, supernove, GRB, emisii de raze gamma, pulsari, quasari, stele neutronice, Calea Lactee, emisfera sudică, DENIS, VMC, stele supergigatice albastre, stele supergigantice roșii, parseci, M87, Centaurus A, UVES, ESPRESSO, galaxii spiralate, microlensing, SLOAN survey, linii spectrale, nopți albe, mai multe nopți albe și, preferata mea, entuziasm.”

Categories
Tehnologie

ESO@50 Day 3 – o porție sănătoasă de galaxii

Am început ziua aflând că ESO are aproximativ 30% din totalul de astronomi din lume și că își calculează biografia în funcție de instrumentele principale pe care le folosesc (NTT, VLT, E-ELT- complexe de observatoare astronomice din Paranal, Chile).

Richard Ellis a făcut o trecere în revistă a ESO în general și a identificat elementele care au dus la succesul acestei organizații. Evoluția ESO poate fi urmărită citind The Messenger, revista printată (e și pdf) a organizației.

Prin ’78 s-au stabilit câteva scopuri pentru VLT, care nu exista la data respectivă, iar Richard Ellis a arătat că proiectele ce au urmat au întrecut cu mult obiectivele din acei ani.

O perioadă bună ESO a fost sub umbra Keck, observatorul american care la vremea respectivă reușea să facă descoperiri înaintea lor. Competiția a dus la câteva articole din The Messenger în care se atrăgea atenția că numărul descoperirilor înlesnite de VLT “îi va face farte invidioși pe americanii de la Keck”.

Galaxia Calea Lactee

Richard Genzel a prezentat cele trei aspecte ale sudiului centrului galaxiei noastre: știință, intrumente și cooperare. Interesul pentru centrul galaxiei a avut ca origine o lucrare din 1971 (On quasars, dust and the galactic centre) când s-a dorit analizarea quasarilor.

Instrumentele de azi ne permit să facem fotografii ale centrului galaxiei folosind spectrul optic/near-IR.

Urmărind traiectoriile stelelor din centrul galaxiei s-a descoperit faptul că avem o gaură neagră super-masivă care ține la un loc întreaga galaxie. Descoperirile nu s-au potrivit cu teoriile în câteva cazuri și oamenii de știință s-au văzut în fața unui impas de fiecare dată.

Anul acesta s-a descoperit că un nor galactic (gaz ionizat) a căzut în gaura neagră de la centrul galaxiei. A fost ocazia potrivită să observe modul în care se formează discurile de materie din jurul stelelor (disc de acreție).

Marina Rejkuba a adus aminte că din 1962 exista o teorie conform căreia galaxia noastră a suferit un colaps in trecut pe timpul a 10^8 ani. După aceea galaxia a fost luată la puricat și a fost analizată cu o serie de instrumente optice/IR/spectrometre etc.

Un lucru care trebuie înțeles este că stabilirea vârstei stelelor este greu de determinat. Cercetătorii trebuie să coreleze date uitându-se la cantitatea de materiale radioactive din stele, la metalicitate, masă și alți parametri. Cu toate că stelele trăiesc groaznic de mult există unele de generație a doua (se ia după cantitatea de metale din ele).

Se pare că galaxia noastră are vârsta de cel puțin 10Gani (10 giga-ani) iar corpul central al galaxiei ar avea o formă de dublu X, traiectorie prin care materia gravitează în jurul centrului galaxiei. Adică, partea centrală a galaxiei nu are forma sferică pe care credeam că o are.

Christopher J. Howk a povestit că CMB – radiațiile cosmice de fundal – relevă densitatea materiei în Univer. Analizând cantitățile de Litiu din Univers putem afla despre crearea de nuclee atomice în momentul Big Bang. Un alt lucru pe care trebuie să îl amintesc este că electronii și protonii au o durată de existență groaznic de mare, de câteva ori cât viața universului în sine.

Da, un electron din momentul Big Bang s-ar putea să fie în tine. Zi mersi.

Sofia Feltzing analizează stelele pitice pentru că este mai ușor să le afli vărsta iar atmosfera lor nu suferă atât de multe schimbări ca în cazul stelelor mari. Dat fiind că este greu să le detectezi în corpul principal al galaxiei noastre ei trebuie să folosească metoda microlnesing pentru detecție.

Analizând cantitatea de fier din ele se poate stabili vârsta. Importanța stelelor pitice reiese din faptul că știind să le analizăm bine, le putem folosi ca reper pentru aflarea informațiilor despre stelele mari, prin comparație. La fel, se poate analiza mai bine corpul central al galaxiei (galactic bulge).

Nora Lützgendorf ne-a prezentat motivele pentru care analizează găuri negre de mărime intermediară. Prncipalul motiv ar fi acela de a analiza modul de formare a găurilor negre în general, de unde se poate deduce dacă teoriile actuale sunt valide. Se folosesc observații directe cu instrumente (fotometrie, spectrometrie) și apoi modelarea prin software specialiat.

Galaxii din apropiere

Eline Tolstoy ne-a spus că în domeniul ei, Studiul galaxiilor pitice și detectarea populațiilor de stele, instrumentele de azi permit numai analizarea grupului local.

Dincolo de multele grafice și statistici, de modele și polare de orice fel, astronomia este pe cât de complexă posibil. Dacă zici că 5 zile pentru ESO@50 este mult, atunci nu știi că exoplanetele, ca subiect, au conferințe care durează câte două săptămâni. Și în fiecare zi se discută despre 4-6 teme diferite.

E plăcut să vezi procesul de la diagramele și iamginile pixelate pe care le creează aparatele de măsură duce la o cunoaștere tot mai mare a Universului. Mi-ar plăcea să văf și pe la noi interes mult mai mare, nu numai în domeniul acesta, dar și în domeniul cercetării în general.

Carme Gallart a amintit că Norii Magellanici, formațiuni cerești care pot fi văzute cu ochiul liber, au interacționat de-a lungul timpului cu Calea Lactee. ESO a avut un rol important în studiul Norilor Magelanici cu peste 20% din lucrari citând folosirea instrumentelor ESO. Acești nori ar avea între 6 – 10 giga-ani.

Maria-Rosa Cioni a explicat de ce a fost nevoie ca ESO să constuiască telescoapele în Emisfera Sudică, în Paranal, Chile: pentru că de acolo se poate observa centrul galaxiei noastre și sistemele galactice apropiate.

1.4 milioane de stele se află în Norii Magelanici, dintre care cele mai multe sunt stele mari.

Au mai urmat vreo două discursuri pline de date și observații. Nu am scris despre ele pentru că erau mult prea specifice, dedicate în special oamenilor de știință prezenți aici. Să mai zic că nu am înțeles nicmic din ele? Oamenii de aici au cel puțin doctoratul în astronomie așa că e de așteptat ca anumite lucruri să ne le pot înțelege 😀

Nadine Neumayer a subliniat faptul că studiind candidați pentru diferite situații (Norul Magelan, Centaurus A) putem avea la dispoziție un laborator ceresc care să ne ajute în viitoarele cercetări. Odată ce ai studiat foarte mult un asemenea corp ceresc poți trece la comparații cu alte corpuri cerești și crearea de modele mai exacte legate de Univers.

Această a treia zi a fost un alt maraton de conferințe din care am mai învățat câte ceva și am ajuns să îi apreciez și mai mult pe acești oameni.

Spre seară am mers în Garching la Workshop Dinner unde am apucat să îi întreb o mulțime de lucruri pe vecinii de la masă. Din multele întrebări din aflat că oamenii de știință sunt ca oricare alții. Nu au obieceiuri ciudate și nici nu se ascund de ceilalți. Au și party-uri chiar. Este clar că modul în care îi vedem este total diferit de realitate.

Discutând despre materie neagră, invenții și toate cele am împărțit câteva cărți de vizită. Când au auzit că scriu despre lucruri cum sunt Femtocamera (filmează lumina în zbor), tranzistorul de mărimea unui atom sau ceasurile atomice s-au arătat interesați să vadă ce găsesc aici.

În cursul zilei am participat la poza de grup. Ce-i drept, nu am participat cu nimic la evenimentul ESO@50, dar toți cei prezenți la workshop au fost chemați pentru poză. Trebuie să recunosc că participarea la eveniment este doar în parte meritul meu, dar am fost singurul român prezent la workshopuri.

Mă găsești în poză?

Galeria foto e mai jos. Problema este că unele poze vor apărea aleatoriu, dar vei prinde imaginea de ansamblu.

Categories
Tehnologie

Fostul director ESO Harry van der Laan despre acceptarea României în ESO

ESO@50-day-2-exoplanets-solar-system-ESO-history- (20)-harry-van-der-laan (Medium)

Harry van der Laan (stânga în imagine), a fost director ESO între anii 1988 – 1992 și a fost prezent la ESO@50, ziua 2.

Dat fiind că a fost martorul a zeci de ani de devenire a ESO am dorit să schimb câteva vorbe și să aflu ce condiții ar trebui să îndeplinească o țară pentru a fi inclusă într-o organizație astronomică de genul ESO. Am fost dezamăgit să aflu că noi suntem în urmă rău.

Condiții generale:

  • activitate astronomică mare – să existe echipe de cercetători care să aibă proiecte de astronomie la care să lucreze
  • măcar 4 institute de fizică ce fac si astrofizică/astronomie
  • studenti doctoranzi sau post-doctorat care dorească să învete despre astronomie(astrofizică)
  • bani: conform cu PIB, dar nu mai mult de 20% din totalul necesar ESO

Pașii către membralitatea ESO nu implică lucruri abrupte, ci o trecere graduală din stadiul de țară care are nevoie de ceva timp de folosire a telescoapelor ca mai apoi să se ajungă la calitatea de membru. Exemplul Portugaliei, relevat în The Messenger nr. 61 (sep 1990), prezintă exemplul unei astfel de căi. Se poate.

Din informațiile pe care le am se pare că în România există doar o singură facultate care oferă profil de astronomie. Clubul Astronomic București este un ONG care nu îi poate obliga pe oameni să facă observații în mod sistematic iar țara noastră nu are o instituție centralizată cum este Royal Astronomy Association, în Anglia.

Cu toate că articolul se termină într-o notă puțin pesimistă sper că pe viitor vom găsi mai mult entuziasm. Ne lipsesc oamenii de știință care ne-ar aduce în lumina ESO, institutele care să aibă și departamente de astronomie. Fondurile ar fi cea mai mică problemă.

Un lucru de ținut minte este că nu s-a găsit suficient interes pentru a crea o lege a poluării luminoase. De fapt, în România nu avem nici măcar o lege notabilă în materie de energie verde. De exemplu, în Germania casele care produc mai multă energie electrică decât consumă (și introduc în rețeaua națională surplusul) primesc compensații pentru asta. La noi, se dă doar un cupon de reducere. Great one.

Ar cam trebui să avem mai mulți oameni interesați de tehnologie în general și de crearea unor legi care să favorizeze dezvoltarea tehnologiei. Bogdan Manolea, sper exemplu, are proiectul de lege pentru Neutralitatea Internetului. Interes scăzut, deși e un subiect important.

Suntem așteptați cu mâinile deschise, dar trebuie să știm să trecem pragul.

Categories
Tehnologie

ESO@50 Day 2 – exoplanete, Sistemul Solar și stele pe moarte

Încă de pe la ora 9 fix Alvio Renzini ne-a invitat să vedem importanța ESO în astronomia europeană și am aflat că 1986 a fost un an de cotitură odată cu aprobarea VLT. VLT este obervatorul astronomic de la Paranal, Chile, care a înlesnit destul de multe lucrări științifice. Într-un fel, ESO@50 nu ar mai fi fost fost la fel fără așa instrumente.

Notă: Programul ESO poate fi citit aici. Vezi ziua 2.

La venire către ESO am văzut boxe unde se vindeau ziare, cam cum vezi pe la americani. Și biciclete. Multe biciclete. Germanii au multe mașini, dar la fiecare stație de metrou e un loc special pentru biciclete și e plin mai tot timpul. Oamenii știu să trăiască sănătos.

Sistemul Solar

Alvio Renzini ne-a povestit cu bucurie cum au evoluat proiectele ESO de la lucrări de 2-3 nopți până la programe mari, mult mai bine definite. Succesul ESO se datorează banilor și viziunii. ESO are acum programe științifice cu analiză folosind instrumente de la sol și din spațiu.

Bruno Sicardy a făcut o mică cronologie a folosirii intrumentelor ESO pentru observarea sistemului solar. A fost interesant de văzut cum Io, unul dintre sateliții lui Jupiter, are erupții vulcanice care aruncă materie chiar până pe Jupiter.

ESO și-a folosit instrumentele pentru a vedea ce se petrece pe Venus, Mercur, pe lunile din Sistemul Solar și chiar momentul când cometa Schoemacher-Lebvy9 a căzut pe Jupiter (sep 1994). Imaginile obținute pot fi comparabile cu cele oferite de sondele spațiale.

Pierre Vernazza a amintit de faptul că în Sistemul Solar există trei tipuri de corpuri cerești mici: asteroizi, comete și TNO (trans-neptunian objects- obiecte trans-neptuniene, Kuiper Belt). Ele sunt importante pentru că ne arată materia din care au fost create planetele odinioară și direcția de deplasare a materiei în Sistemul Solar.

În viitor ESO va putea ajuta la cercetarea mai amănunțită a cometelor, asteroizilor și a TNO, mai ales că toți așteaptă construirea ELT, cel mai mare telescop optic/infraroșu din lume.

O bună parte dintre obiectele descoperite (peste 90%) au fost detectate prin observații de la sol. Pentru studii amănunțite și pentru aflarea masei lor este nevoie de studii in-situ, la fața locului. Este necesară o colaborare între echipele de sol și cele cu sonde spațiale.

Ce se știe despre exoplanete?

Stéphane Udry ne-a dezvăluit că Universul ar putea găzdui exoplanete (planete din afara Sistemului Solar) care ar putea avea până la 25 de mase jupiteriene. Super-Pământurile sunt considerate planete asemănătoare Terrei, dar cu mase de 4 – 10 ori mai mari.

Se pare că avem mult mai multe exoplanete mici decât exoplanete mari. 20-25% dintre ele sunt pe la 3- 20 UA (unitate astronomică: aprox 149mil km). Metoda principală de detectare a exoplanetelor încă este observarea planetei în timp ce trece prin fața unei stele. În acel timp lumina primită de la stea e mai puțină și, folosind instrumete specializate, se poate calcula masa și/sau tipul de atmosferă.

ESO a avut un rol determinant în detectarea exoplanetelor mici. Dată fiind paleta de instrumente pe care le are ESO, această organizație a devenit un punct de referință la nivel mondial. O mulțime de echipe se bat pentru timpul de observație pe care ESO îl are de oferit (cam 300 de nopți pe an x trei observatoare).

François Bouchy ne-a arătat că din 2010 încoace se descoperă cel puțin 50 de exoplanete pe an. Prima exoplantă descoperită este HD209458b, în 2000. Doar una din 10 posibile exoplanete este confirmată. ESO a avut un rol important în detectarea unei părți dintre aceste planete.

O bună colecție de 640 de exoplanete poate fi găsită pe exoplanets.org și exoplanet.eu.

Moartea stelelor: supernove, emisii de raze gamma, stele neutronice

Stephen Smartt ne-a povestit cum se folosește de compararea de imagini pentru a detecta sursele unor supernove situate până la o distanță de 25 Mpc (megaparseci, 1 parsec= 3,2 ani-lumină, 1 an-lumină= 9 560 de miliarde de km). Un website dedicat descoperirilor supernovelor este Pessto.com.

Johan Fynbo ne-a explicat ce sunt emisiile de raze gama, care apar în medie câte una pe zi. Primele au fost descoperite prin anii 60 și nu s-a știut originea lor. De prin 1998 s-a descoperit că aceste jeturi au ca sursă supernovele (explozii puternice ale stelelor, în partea finală a morții acestora).

Roberto Mignani a făcut o trecere în revistă foarte rapidă din care am aflat că interesul pentru stelele neutronice a apărut încă din 1969. Odată cu implementarea telescopului de 3,6 metri în diametru de la ESO, în 1977, această organizație s-a ridicat la nivelul SUA și al Australiei în analiza stelelor neutronice.

O stea neutronică este un stagiu al unei stele care a ajuns la finalul vieții, dar unde gravitația este atât de mare încât o lingură de material ar cântări câteva miliarde de tone.

Massimo Tarenghi despre telescoapele ESO

Massimo Tarenghi a povestit cu zâmbetul pe bune istoria ESO, de la telescoape care abia făceau față celor americane sau ruse și până la stadiul de referință modială de azi.

După îndelungi căutări s-au hotărât să folosească terenul de la Paranal pentru a obține cel mai bun loc pentru telescoape. Au trebuit să pregătească drumurile și platoul, fiind ajutați de faptul că nu plouă niciodată.

Construit în 20 de ani, VLT este unul dintre complexele de telescope cu un rol determinant în multe dintre descoperirile de care auzi la TV sau în alte tipuri media.

În Paranal a fost construit și un hotel pentru cei care lucrează semi-permanent acolo. Chiar dacă zonele sunt dezolante pentru un om obișnuit, faptul că astronomii au nopți senine ajută extrem de mult. Am zis că au și o pișcină în hotel? Altfel sună astronomia acum, eh?

Massimo Tarenghi, după ce a povestit de aventurile avute pentru a construi telescoapele, a făcut o mărturisire: “oamenii sunt cea mai bună parte a ESO.”

Dumnealui a prezentat etapele pe care oamenii de știință le întâlnesc în cadrul unui proiect: entuziasm, lipsa interesului, panică, găsirea vinovatului, pedepsirea inocenților, decorarea tututror celor care nu iau parte. Important este să rămâi mereu în stadiul unu, entuziasm.

O a doua zi plină de activități și în care te-am scutit de prea multe grafice și statistici. Oameni pasionați de ceea ce fac aduc stelele mai aproape de noi.

Iată și pozele: